Opinii

Autoritatea fiscala utilizeaza din ce in ce mai mult inteligenta artificiala, inclusiv in procesul de fundamentare a deciziilor de solutionare a disputelor fiscale. De altfel, folosirea inteligentei artificiale s-a intensificat, in general, in mediul juridic si cel fiscal, aducand multiple beneficii pentru practicieni. In plus, eforturile de digitalizare care au fost realizate in perioada recenta de autoritatea fiscala sunt binevenite atat pentru contribuabili, cat si pentru institutie. Pe de alta parte, insa, din practica reiese ca inteligenta artificiala este utilizata in multe cazuri exclusiv pentru combaterea argumentelor contribuabilului, ceea ce genereaza o serie de inexactitati care deviaza de la scopul solutionarii corecte a disputelor fiscale. Astfel, este nevoie de aplicarea cu responsabilitate a solutiilor de acest tip, mai ales cand sunt folosite de autoritatea fiscala si cu atat mai mult in procesul de solutionare a disputelor fiscale sau in justitie.

In cadrul procesului de solutionare a contestatiilor fiscale, autoritatea fiscala are rolul esential de a pronunta o decizie cu privire la pretentiile fiscale pe care le are un contribuabil atunci cand considera ca impotriva sa a fost emis un act administrativ-fiscal care ii incalca drepturile sau interesele legitime.

Or, in practica, sunt situatii in care autoritatea fiscala motiveaza deciziile de solutionare a contestatiilor fiscale, prin care respinge obiectiile contribuabililor, cu ajutorul inteligentei artificiale, insa solutiile de acest tip sunt folosite exclusiv pentru identificarea argumentatiei necesare combaterii argumentelor contribuabilului. Dincolo de discutia privind legalitatea in sine a unei astfel de motivari a unei decizii de solutionare (de altfel contestabila), provocari si mai mari apar atunci cand motivarea in cauza contine trimiteri la prevederi legale inexistente, la hotarari judecatoresti sau practici ale unor organisme internationale care nu exista in realitate (dar identificate ca valide de solutia de inteligenta artificiala utilizata), insa sunt invocate in sprijinul pozitiei autoritatii fiscale.

Conform legii, decizia de solutionare a contestatiei trebuie sa contina motivarea atat din perspectiva faptica, cat si din perspectiva prevederilor legale, cu privire la o plangere depusa de un contribuabil care se considera vatamat in drepturile sale de catre autoritatea fiscala. Bineinteles, legea poate fi interpretata in mod diferit, autoritatea fiscala poate avea o abordare proprie atunci cand aplica o reglementare, dupa cum si contribuabilul poate avea o perspectiva eronata asupra spetei. De asemenea, este deja demonstrat faptul ca multe din deciziile de solutionare emise de autoritatea fiscala nu sunt corecte sau legale (motiv pentru care legislatia prevede cai de atac ale acestor decizii, iar in instanta de judecata acestea sunt anulate).

Contribuabilul, fata in fata cu argumentele inteligentei artificiale

Cu toate acestea, un contribuabil are asteptarea rezonabila ca legile sau hotararile judecatoresti invocate de autoritatea fiscala atunci cand ii respinge contestatiile sa fie autentice. Mai mult, autoritatea fiscala are, conform legii, obligatia (si responsabilitatea) de a aplica unitar si de a coordona aplicarea unitara a legislatiei fiscale romane.

Un contribuabil care nu are pregatire juridica sau nu beneficiaza de asistenta de specialitate are sanse minime sa se apere in fata unei multitudini de argumente sustinute prin prevederi legale si hotarari judecatoresti invocate de autoritatea fiscala care par adevarate, dar care in realitate sunt plasmuiri ale inteligentei artificiale.

Pe de alta parte, trimiterea la prevederi legale inexistente sau la hotarari judecatoresti aparent favorabile fiscului, dar la fel de nereale, creeaza dificultati si contribuabililor care beneficiaza de asistenta juridica, dar si procesului de justitie in sine.

Deciziile de solutionare a contestatiilor pot fi atacate in instanta, iar in cadrul proceselor de contencios fiscal ar trebui sa prevaleze dezlegarea problemei juridice esentiale pentru drepturile si obligatiile fiscale ale contribuabilului, nu combaterea aspectelor invocate de autoritatea fiscala cu ajutorul inteligentei artificiale, care complica inutil procesul, mareste durata acestuia si ii denatureaza partial scopul.

Complicatii apar si atunci cand, in cadrul acestor procese, autoritatea fiscala se apara invocand aceleasi prevederi legale sau hotarari judecatoresti, identificate cu ajutorul inteligentei artificiale, incluse in motivarea solutionarii contestatiei in cauza sau generate in cadrul procesului in instanta. Iar astfel de situatii sunt intalnite in practica din ce in ce mai des.

Or, misiunea autoritatii fiscale trebuie sa ramana aceea de a stabili in mod corect situatia fiscala de fapt si de a adopta solutii intemeiate pe prevederile legale in vigoare, precum si pe constatari complete asupra tuturor imprejurarilor edificatoare la momentul luarii unei decizi, dar si atunci cand isi apara in instanta deciziile emise, chiar daca unele dintre ele se dovedesc, in final, a fi gresite sau nelegale.

In concluzie, utilizarea inteligentei artificiale ar trebui sa fie realizata in mod echilibrat, cu scopul dezvoltarii unui mecanism eficient si echidistant de solutionare a disputelor de catre autoritatea fiscala.

Material de opinie de Bogdan Marculet, Counsel, Reff & Asociatii / Deloitte Legal