Opinii

Anuntul recent al OMV Petrom privind livrarea modulelor electrolizorului de 20 MW la rafinaria Petrobrazi, in cadrul unui program de investitii de 750 milioane EUR destinat productiei de SAF (Sustainable Aviation Fuel) si HVO (Hydrotreated Vegetable Oil), ridica o intrebare tehnica si de politica publica pe care consider ca este necesar sa o formulez explicit: in ce categorie se incadreaza regulamentar aceste produse?

Intrebarea nu este academica. Romania urmeaza sa lanseze un program de finantare de pana la 500 milioane EUR din Fondul de Modernizare, dedicat - conform obiectivului declarat - productiei de biocombustibili avansati . Clasificarea corecta a tehnologiilor eligibile determina cine primeste acesti bani si ce reducere reala de emisii GHG genereaza fiecare euro de finantare publica.

1. Ce spune Directiva RED III despre clasificarea biocombustibililor

Directiva (UE) 2018/2001, amendata prin Directiva 2023/2413 (RED III), defineste biocombustibilii avansati exclusiv prin natura materiei prime (feedstock), nu prin tehnologia de procesare. Criteriul legal este simplu si neechivoc: materia prima trebuie sa fie listata in Anexa IX, Partea A a directivei.

Uleiul de rapita, uleiul de floarea-soarelui si alte uleiuri vegetale virgine nu figureaza in Anexa IX Partea A . Prin urmare, HVO produs din aceste uleiuri nu este , din punct de vedere juridic, un biocombustibil avansat - indiferent de tehnologia de hidrotreatare utilizata sau de performanta GHG, care o fi aceea, declarata oficial.

Uleiurile uzate (UCO - Used Cooking Oil) se regasesc in Anexa IX Partea B, nu Partea A, ceea ce le plaseaza intr-o categorie intermediara, cu dublu-numarare limitata si fara eligibilitate pentru sub-tintele de biocombustibili avansati din ReFuelEU Aviation. Uleiurile uzate (UCO - Used Cooking Oil) sunt in Anexa IX Partea A, deci potential avansat, dar sunt resursa cea mai supra-solicitata din Europa (frauda cu UCO din China este deja un scandal institutional la nivel UE, cu investigatii OLAF active).

Aceasta distinctie este relevanta si din perspectiva declaratiei publice a OMV Petrom, care afirma ca produsele SAF/HVO de la Petrobrazi "pot reduce emisiile de CO2 cu cel putin 65% pe intreg ciclul de viata". Pragul de 65% reprezinta minimul obligatoriu RED III pentru instalatiile noi , si nu este o performanta remarcabila . Calea AtJ (Alcohol-to-Jet) din biomasa lignocelulozica din Anexa IX-A atinge in mod tipic 77-85% reducere GHG, cu potential de profil carbon-negativ la nivel de sistem .

2. Problema de eligibilitate in schema de finantare nationala

Programul de finantare al Ministerului Energiei din Fondul de Modernizare, lansat in consultare publica, a propus initial o structura in care Axa 2 conditiona accesul la finantare de producerea simultana a SAF (20.000 t/an) si HVO (90.000 t/an). Aceasta cuplare creeaza cel putin trei probleme de fond:

In primul rand, discriminare tehnologica: un investitor specializat exclusiv in SAF avansat (calea AtJ sau Fischer-Tropsch din biomasa Anexa IX-A) este exclus structural, deoarece nu produce si nu are justificare economica sa produca HVO.

In al doilea rand, ajutor de stat pentru investitii deja realizate: facilitatile de productie HVO din uleiuri vegetale sunt deja existente sau in constructie avansata in Romania. Ghidurile privind ajutoarele de stat (EEAG 2022, C/2022/481) cer ca sprijinul public sa fie necesar si sa determine o schimbare reala de comportament investitional. Finantarea unui activ deja construit ridica intrebari serioase de compatibilitate cu normele de ajutor de stat.

In al treilea rand, deturnarea obiectului programului: un program european dedicat biocombustibililor avansati, astfel cum acestia sunt definiti in RED III Anexa IX Partea A, nu poate finanta in mod legitim HVO din uleiuri vegetale fara sa contravina propriei definitii si fara riscul unei contestatii la Directia Generala Concurenta a Comisiei Europene.

3. Ce ar trebui sa finanteze programul

Obiectivul declarat al programului - cresterea productiei nationale de biocombustibili avansati pentru aviatie si transport - este legitim si aliniat cu tintele ReFuelEU Aviation (2% SAF in 2025, progresiv pana la 70% in 2050). Pentru a servi acest obiectiv, schema de finantare ar trebui sa respecte cateva principii de baza:

Criteriul de eligibilitate sa fie exclusiv performanta de mediu (reducere GHG ￢ 65% conform RED III art. 29) si conformitatea produsului cu standardele tehnice aplicabile (ASTM D7566 pentru SAF, EN 15940 pentru HVO), indiferent de calea tehnologica - dar cu feedstock din Anexa IX Partea A pentru a fi cu adevarat avansat.

SAF si HVO sa fie axe de finantare independente, cu bugete proprii, fara conditionare de coproductie. Un proiect SAF pur, din biomasa lignocelulozica sau deseuri agricole, trebuie sa fie eligibil fara obligativitatea unui modul HVO.

Pragurile de productie sa permita accesul proiectelor de scara medie (10.000-30.000 t/an SAF independent), care sunt tocmai proiectele ce necesita co-finantare publica pentru reducerea riscului si nu pot concura cu rafinariile mari integrate.

4. Circularitatea ca principiu - nu ca slogan

Exista si un argument de bioeconomie mai larg, care depaseste cadrul strict regulatoriu. Romania cultiva in prezent peste 750-800.000 Ha de rapita, o cultura care produce in principal un ulei destinat biocarburantilor de prima generatie, cu eficienta energetica si de mediu inferioara fata de culturi alternative precum sfecla de zahar sau sorgul zaharat, sau chiar porumbul.

Culturile din Anexa IX Partea A - sorgul zaharat, deseurile agricole, biomasa lignocelulozica - urmeaza o logica de circularitate perfecta: produc mai intai alimente si furaje (pe care Romania le importa in prezent), iar din reziduurile rezultate produc bioetanol si SAF avansat . Aceasta este bioeconomia circulara pe care politicile UE o promoveaza explicit, nu productia de HVO din culturi energetice dedicate.

Concluzie

Investitiile private in capacitati de productie de combustibili alternativi sunt binevenite si necesare. Problema nu este proiectul in sine al OMV Petrom, ci modul in care cadrul de finantare publica nationala risca sa aloce 400 din cele 500 de milioane EUR disponibile pentru a sprijini o tehnologie - HVO din uleiuri vegetale - care nu se califica drept biocombustibil avansat in sensul RED III si care, in unele cazuri, reprezinta o investitie deja realizata sau in curs de finalizare.

Am formulat aceste observatii in cadrul procedurii de consultare publica a Ministerului Energiei si le-am transmis si Comisiei Europene si Consiliului Concurentei. Le fac publice acum nu pentru a contesta o decizie de investitie privata, ci pentru ca eficienta cheltuielii publice europene si integritatea cadrului de clasificare RED III sunt chestiuni de interes genera l - pentru industrie, pentru contribuabili si pentru indeplinirea tintelor climatice asumate.

Catalin Dragostin este Director General al SC Energy-Serv SRL (Bucuresti), firma ESCO, inginerie energetica de sistem, si membru al World Bioenergy Association (WBA) si COGEN-EU.

Opiniile exprimate apartin exclusiv autorului si nu reprezinta pozitia oficiala a niciunei organizatii.