Opinii

Cele mai scumpe ore de munca dintr-o companie nu sunt cele platite, ci cele pierdute. Iar cele mai greu de vazut nu apar in rapoartele de absenteism: sunt orele unui angajat prezent la birou, dar cu dureri de spate, epuizat si incapabil sa se concentreze. Specialistii in resurse umane numesc fenomenul prezenteism, iar costul lui depaseste adesea pe cel al concediilor medicale, tocmai pentru ca nu apare pe nicio linie din buget.

Datele internationale arata dimensiunea problemei. Durerea lombara este una dintre principalele cauze de dizabilitate la nivel global, potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii, iar depresia si anxietatea genereaza, conform estimarilor OMS, pierderi de aproximativ 1.000 de miliarde de dolari pe an in productivitate. Nu sunt cifre abstracte: se traduc in proiecte intarziate, erori, fluctuatie de personal si costuri de recrutare.

Munca la birou amplifica riscul. Opt ore pe scaun, ecrane la inaltime nepotrivita si stres constant incarca coloana, umerii si incheieturile, iar o alimentatie haotica, cu cafea in loc de masa, produce oboseala si scaderi de atentie in a doua jumatate a zilei. Aceste probleme nu apar peste noapte: se acumuleaza in luni si ani, iar cand devin vizibile, costul interventiei este deja mare.

De ce trateaza inca multi manageri sanatatea ca pe o cheltuiala? Pentru ca beneficiile preventiei sunt difuze, iar costurile sunt vizibile. Un pachet medical apare clar in contabilitate, in timp ce o echipa cu mai putine zile de boala si mai multa energie apare doar indirect. Totusi, orice director financiar stie sa evalueze o investitie: compara ce intra cu ce se recupereaza. Aceeasi logica se aplica si oamenilor.

Un exemplu ipotetic, dar realist. O companie cu 100 de angajati pierde, in medie, trei zile pe an per persoana din cauza problemelor musculo-scheletice. La un cost de 400 de lei pe zi lucrata, asta inseamna 120.000 de lei anual, fara sa numaram scaderea randamentului din zilele in care oamenii vin la munca incarcati de durere. Un program de preventie care reduce pierderile la jumatate se amortizeaza, de regula, in mai putin de un an.

Din practica mea de kinetoterapeut si tehnician nutritionist vad zilnic consecintele amanarii. Pacientii ajung la mine dupa ani de pozitii gresite, pauze sarite si mese luate din mers, cand problema s-a cronicizat si recuperarea dureaza luni. Aceeasi interventie facuta din timp ar fi costat o fractiune din timp si bani. Preventia este, de fapt, varianta ieftina a aceleiasi probleme.

Ce inseamna concret o investitie inteligenta? Nu neaparat bugete mari. Trei directii aduc, de obicei, cel mai mult:

Obiectia frecventa este ca astfel de programe sunt la indemana doar companiilor mari. In realitate, cele mai eficiente masuri sunt si cele mai ieftine: un ghid de ergonomie, o regula a pauzelor active, o sesiune de educatie nutritionala pe trimestru. Intreprinderile mici si mijlocii, unde absenta unui singur om se simte imediat, au chiar mai mult de castigat.

Conteaza si exemplul de la varf. Un program functioneaza doar daca managerii il respecta la randul lor: daca sefii sar peste pauze si trimit mesaje la ore tarzii, angajatii vor face la fel, oricate politici ar exista pe hartie. Cultura organizationala se construieste din comportamente, nu din comunicate.

Diferenta se face prin constanta, nu prin spectacol. O campanie anuala cu invitati si prezentari se uita in doua saptamani, in schimb o pauza activa introdusa in program devine obicei. Angajatii nu au nevoie de entuziasm de moment, ci de un mediu care face alegerea sanatoasa si alegerea usoara.

Un program de sanatate fara indicatori ramane doar o intentie buna. Concediile medicale, fluctuatia de personal, accidentele de munca si satisfactia angajatilor sunt masuratori pe care orice companie le are deja. Comparate inainte si dupa, pe 6-12 luni, ele transforma o politica de HR intr-un calcul de rentabilitate.

Piata muncii din Romania adauga inca un argument: intr-un context in care specialistii sunt greu de gasit si de pastrat, sanatatea a devenit un criteriu de alegere a angajatorului, alaturi de salariu. Firmele care nu investesc in oameni platesc de doua ori: o data prin scaderea performantei, a doua oara prin inlocuirea celor care pleaca.

Sanatatea angajatilor nu garanteaza profitul, dar lipsa ei garanteaza pierderi. Companiile care inteleg diferenta nu mai intreaba "cat ne costa programul?", ci "cat ne costa sa nu avem unul?".

Opinie de Florentina (Din) Banica, Specialist clinic | Kinetoterapie & Nutritie