Opinii

Dupa 1989, formarea preturilor pentru consumul energiei in Romania a fost puternic dominata de decizii administrative - reglementari, plafonari, segmentare pe categorii de consumatori. Liberalizarea a fost tergiversata si in mod repetat suspendata. In cazul energiei pentru consumul casnic, pentru intreaga perioada post-1989 durata functionarii unor preturi libere se masoara in luni - liberalizarile de la 1 iulie 2020 (energie electrica) si 1 ianuarie 2021 (gaze naturale) au fost suspendate din 1 noiembrie 2021. Liberalizarea pretului energiei electrice a fost reluata de-abia in iulie 2025, in timp ce plafonarea pretului gazelor naturale a fost prelungita pentru al cincilea an consecutiv, pana pe 31 martie 2027. De regula, schemele de plafonare au acoperit intreaga populatie de consumatori casnici, unele incluzand diferentieri in functie de volumul consumului.

Subventionarea recurenta a consumului de energie, cu deosebire pentru gospodarii, este motivata in principal prin necesitatea protectiei sociale. Protectia celor mai vulnerabili cetateni, mai ales in perioade de criza, este acceptata si sustinuta in orice societate civilizata. In acelasi timp, aria de acoperire si magnitudinea protectiei sunt conditionate de resursele de care dispune si pe care le poate mobiliza fiecare economie. Iar resursele sunt inevitabil limitate.

In plus, in primul sfert de secol 21 a crescut considerabil frecventa cu care socuri adverse au lovit economiile lumii. Aceste socuri au generat deja cateva crize de amploare, prea mult amplificate de politici economice inertiale, gresit calibrate sau clar inadecvate. Contextul geopolitic actual indica un risc ridicat ca instabilitatea si incertitudinea provocate de aceste crize sa persiste, cel putin pe termen scurt si mediu.

Persistenta mediului global volatil si limitarea resurselor cer responsabilitate si realism din partea guvernelor in formularea de politici economice. Aceste politici trebuie sa intareasca rezilienta economiei la socuri repetate si sa inlature constrangerile care inhiba cresterea economica suficienta pentru a genera continuu resursele necesare inclusiv pentru sustinerea protectiei sociale.

Situatia este critica pentru Romania, care confrunta acest context global cu dezechilibre macroeconomice majore - deficit fiscal si de cont curent excesive, datorie publica in crestere rapida, inflatie ridicata. Spatiul fiscal este practic epuizat pana la definitivarea consolidarii fiscale. In aceste conditii este de importanta cruciala ca decidentii de politici economice sa recunoasca compromisurile (trade-offs) si constrangerile de neocolit ale economiei, si sa le gestioneze cat mai eficient, macar de acum inainte.

Fundamentarea masurilor economice discretionare doar pe evaluarea efectelor imediate, directe si vizibile ale acestora este superficiala si deseori contraproductiva. Economia este complexa si dinamica, si orice interventie exterioara care altereaza relatiile existente si "regulile jocului" altereaza si motivatiile agentilor economici si ca atare comportamentul acestora. Asteptarea ca o directiva/reglementare/finantare decisa de guvern sa produca efecte numai acolo unde si doar atat cat a intentionat acesta este o iluzie extrem de costisitoare pentru economie. Evaluarea masurilor luate in consideratie trebuie sa se extinda asupra efectelor secundare, indirecte, propagate dincolo de termenul foarte scurt, a consecintelor neintentionate si deseori nedorite.

Guvernele motiveaza deciziile care ignora logica economica prin urgentele generate de situatii de criza survenite neasteptat. Argumentul ar putea fi luat in serios daca socurile ar fi mereu inedite si daca aceleasi politici nu ar fi aplicate si in perioade inter-crize. De cele mai multe ori, nu este asa. Pandemia declansata in 2020 a fost intr-adevar un eveniment rar si surprinzator. In schimb, socurile preturilor energiei si politicile de raspuns la acestea au o istorie bogata si binecunoscuta. Iar Romania, evident, nu s-a aflat in criza energetica cvasi-permanenta dupa 1989.

Guvernele responsabile se pot pregati din timp pentru socurile preturilor energiei astfel incat sa reactioneze adecvat la producerea neasteptata a acestora. Vestea buna este ca teoria si istoria economica au acumulat in acest domeniu cunostinte sistematic reconfirmate de-a lungul timpului. Aceste cunostinte, care intrunesc consensul unei vaste majoritati a economistilor, atat din academia cat si din institutii internationale specializate in politici publice, pot fi usor accesate de guvernantii dornici sa gaseasca solutiile cele mai potrivite pentru cetateni. Vestea proasta este ca multe guverne ignora sistematic invatamintele istoriei. Guvernele Romaniei au fost de-a lungul timpului printre cele mai consecvente in acest sens.

In continuare voi trece in revista evidenta, analize teoretice si recomandari cuprinse intr-o selectie de surse relevante pentru tema subventionarii consumului de energie. Voi adauga evaluarea proprie a aplicarii unora dintre aspectele discutate la cazul Romaniei precum si a unor implicatii pentru politica montara. Desi multe din aspectele prezentate sunt general valabile pentru diverse forme de subventionare, ma voi concentra asupra subventionarii prin pret a consumatorilor, din doua motive. Primul este ca aceasta a fost forma aplicata cu perseverenta in Romania post-1989. Al doilea motiv provine din implicatiile controlului preturilor energiei pentru dinamica inflatiei.

Trebuie remarcat ca alterarea discretionara a preturilor de piata ale energiei este un caz particular al demersurilor repetate pe care numeroase autoritati ale statelor lumii le-au intreprins de-a lungul timpului pentru a subordona preturile obiectivelor politice. Cvasiconsensul economistilor asupra acestor demersuri, validat repetat de istoria economica, este de dezaprobare ferma. Acesta ar trebui in principiu sa fie un argument suficient impotriva controlului oricarui subset de preturi. Dar ubicuitatea energiei pentru consumul si productia economiei moderne cresc substantial importanta temei controlului preturilor, pana la a crea impresia ca domeniul ar putea fi exceptat de la logica pietei. Este de aceea crucial ca atat autoritatile statului cat si publicul sa inteleaga ca, in realitate, tocmai aceasta importanta deosebita a energiei impune respectarea cu atat mai stricta a rationalitatii economice.

Vedeti aici opinia integrala.