Opinii

Europa se pregateste sa se extinda intr-un moment in care ea insasi isi cauta directia. Este una dintre marile ironii ale istoriei recente: Uniunea Europeana este chemata sa devina mai mare exact in perioada in care trebuie sa devina mai competitiva.

Razboiul din Ucraina a schimbat profund paradigma europeana. Extinderea nu mai este doar un proiect economic sau institutional, ci a devenit si un proiect de securitate, legat de influenta, stabilitatea continentului si capacitatea Europei de a raspunde intr-o lume in care marile puteri isi construiesc rapid propriile zone de interes.

Dar exista o intrebare pe care Europa trebuie sa o formuleze cu sinceritate: o Uniune mai mare va fi automat si o Uniune mai puternica?

Raspunsul nu sta in numarul de membri, ci in capacitatea acestora de a crea valoare si de a contribui la forta economica si strategica a proiectului european.

Europa nu are astazi o problema de dimensiune. Are o problema de competitivitate. Are o industrie puternica, dar se confrunta cu costuri energetice ridicate. Are cercetare de calitate, dar inca produce prea putine companii globale noi. Are oameni bine pregatiti, dar si administratii care, in multe situatii, se adapteaza mai lent decat ritmul economiei mondiale.

In acest context, extinderea poate deveni una dintre cele mai importante decizii strategice ale urmatorului deceniu, dar numai daca este gandita diferit fata de trecut.

Europa nu mai poate privi aderarea ca pe un simplu proces in care o tara adopta reguli, inchide negocierile si abia apoi incepe adevarata integrare. Lumea s-a schimbat, iar competitia globala este prea rapida pentru ca acest model sa mai fie suficient.

Viitoarea extindere europeana ar trebui sa introduca un criteriu suplimentar: competitivitatea economica. Nu in locul criteriilor politice si institutionale, ci alaturi de acestea.

O tara care doreste sa intre in Uniunea Europeana ar trebui sa vina nu doar cu reforme legislative si angajamente institutionale, ci si cu un plan national de competitivitate, construit impreuna cu institutiile europene. Acesta ar trebui sa raspunda unei intrebari simple: ce aduce aceasta economie in Europa de maine?

Nu este vorba despre a cere tuturor acelorasi performante, ci despre existenta unei directii clare: unde pot fi create locuri de munca, ce industrii pot creste, cum sunt pregatiti oamenii pentru economia viitorului, cat de eficienta este administratia si cum sunt atrase investitiile.

Aderarea trebuie sa fie inceputul unei contributii reale la proiectul european, nu doar finalul unei negocieri politice.

Republica Moldova este un caz care merita o atentie speciala. Pentru Moldova, apropierea de Europa nu inseamna doar integrare economica, ci si securitate, alegerea unui model de dezvoltare si iesirea din zona gri in care aceasta tara a fost mentinuta prea mult timp.

Moldova are atuuri importante: oameni educati, o generatie conectata la valorile europene, o diaspora care functioneaza deja ca o punte economica si culturala si o pozitie geografica strategica intr-o regiune tot mai relevanta pentru Europa.

Dar Moldova trebuie privita realist. O economie mica nu devine competitiva doar prin apropierea de o piata mare. Este nevoie de productivitate, infrastructura moderna, energie sigura, administratie eficienta si capacitatea de a atrage investitii private.

Europa poate sprijini acest proces, dar nu poate inlocui responsabilitatea interna si necesitatea unor reforme asumate la nivel national.

In acelasi timp, liderii europeni trebuie sa inteleaga o realitate fundamentala: extinderea nu se decide doar la Bruxelles. Ea se decide si in casele cetatenilor europeni. Acestia vor intreba, in mod legitim: ce castigam din aceasta extindere? Raspunsul nu poate fi doar moral sau geopolitic. El trebuie sa fie si economic. O Europa extinsa poate insemna noi piete pentru companiile europene, noi centre de productie, resurse umane suplimentare, lanturi de aprovizionare mai sigure si o pozitie mai puternica in competitia globala.

Extinderea nu trebuie prezentata ca o obligatie, ci ca o investitie in puterea europeana.

Prosperitatea vine din competitivitate. O Uniune Europeana mai mare poate reprezenta viitorul Europei, dar numai daca fiecare nou membru aduce nu doar un steag in plus, ci si capacitatea de a construi valoare, de a genera oportunitati si de a consolida forta comuna a continentului.

Europa nu trebuie doar sa se extinda. Trebuie sa se intareasca.

Dan Luca este expert in afaceri europene s i comunicare strategic a , desf as ur a ndu- s i activitatea la Bruxelles i nc a din 1997. Este autorul c a r t ii Mapping the Influencers in EU Policies, publicat a de Palgrave Macmillan i n 2020.