Opinii

￢Atunci cand mergi din punctul A in punctul B cu elicopterul sau iti face politia loc printre masini pentru ca esti demnitar, sigur ca nu te enerveaza traficul. Nu schimbi ce nu te afecteaza si dureaza zeci de ani pana e gata o autostrada. La fel si la spitale. Cat timp nu stai ore intregi pe holuri si nu auzi fara sa vrei problemele tuturor, nu vei pune in aplicare nimic care sa schimbe ceva. Sau vei propune proiecte de-a dreptul aberante.

Seful CNAS, medicul Horatiu Remus Moldovan, vrea sa schimbe sistemul medical. Pana acum, nimic diferit fata de incercarile anterioare ale ultimilor sefi de la Casa sau Ministerul Sanatatii.

Modul in care vrea sa faca acest lucru este important si, in opinia mea, tradeaza o lipsa profunda de intelegere a situatiei reale din spitale.

Concret, seful CNAS propune ca programele nationale pentru boli grave, cum sunt cele de diabet, cancer sau boli cardiovasculare, sa fie acoperite de spitalele publice, iar acolo unde pacientii chiar nu au loc la spitalul de stat, sa intervina si unitatile private si sa-i preia. Acum nu exista o bariera intre stat si privat la capitolul program national: pacientul merge unde vrea si ii este decontat integral tratamentul daca spitalul are contract cu Casa. Important de mentionat este ca statul deconteaza, in cadrul programelor nationale, aceeasi suma si la privat, si la spitalele publice.

Poate va intrebati ce este gresit. Desi, daca sunteti pacienti sau apartinatori ai unor pacienti inclusi in programele nationale, stiti deja. Sa explic.

Am mers intr-o unitate de stat din Bucuresti cu un membru al familiei, pacient oncologic. Am asteptat mai bine de doua ore sa intram la medic pe un hol ingust, care nu cred ca avea 10 metri patrati, cu scaune incomode si insuficiente. Multi pacienti asteptau in alte zone ale spitalului, pe unde gaseau loc, iar pe acel hol ne inghesuiam apartinatorii care "tineam randul".

Am mers la un spital privat pentru o a doua opinie. Mai mult confort, ce-i drept, am intrat chiar la ora programarii, dar medicul mi-a spus ca deja are prea multi pacienti, nu mai poate prelua altii si ca ar fi bine sa merg la spitalul de stat din Targoviste. Ce nu stia acest doctor era ca, inainte de diagnostic, fusesem la spitalul de stat din Targoviste, unde o doctorita a spus ca mai bine mergem la Bucuresti. Un ping-pong cu viata unui om.

Ajung, intr-un final, la un alt spital privat care imi ofera increderea si linistea ca acolo lucrurile functioneaza pentru pacienti, nu pentru hartii, birocratie si consultatii bifate. Nu din Bucuresti.

In acest spital exista un difuzor de parfum, un gest mic, dar atat de important pentru starea pacientilor. Sunt automate de apa. Exista mereu o asistenta sau o infirmiera pe care sa o intrebi ce ai nevoie sa afli. Este o receptie incapatoare, cu fotolii, subliniez, fotolii comode si colorate, televizor si spatiu. Simti ca poti sa respiri putin cand un diagnostic atat de greu te ingenuncheaza.

Totusi, chiar daca parcursul este mai lin si atmosfera mai respirabila, si in acest spital privat se asteapta uneori. Mult. Ore. Vin si urgente medicale. Pleaca medicul. Sunt comisii in care se discuta cazurile, iar medicii intarzie. Pentru ca, in realitate, sunt foarte multi oameni bolnavi. Si medicii sunt incarcati, obositi. Nu s-a intamplat insa niciodata sa nu existe tratamentul, sa fim reprogramati, iar de la ceilalti pacienti cu care legi uneori si prietenii nu am auzit ceva asemanator. Doar recunostinta ca un astfel de loc exista.

Cum vrea domnul Moldovan astazi sa scoata toti pacientii din acest spital si din altele si sa-i duca la stat? Pe holuri gri, fara aer, pe scaune rupte sau insuficiente? In spitale din care uneori lipsesc medicamente si pacientii sunt reprogramati?

Programele nationale sunt printre putinele domenii din sanatate care chiar functioneaza indiferent de forma spitalului, de stat sau privat. Iar logica sefului de la CNAS pare sa urmeze distrugerea, nu constructia pe baze sanatoase, astfel incat pacientul sa aleaga in mod natural spitalul de stat. Creeaza spitale oncologice de stat la standarde decente si apoi obliga pacientii sa le aleaga.

Nu fac apologia sistemului privat, care are si el multe hibe despre care am mai scris si voi mai scrie. Mi-as dori ca macar un spital de stat din fiecare judet sa fie cu adevarat bun, sa aiba medici si aparatura si sa iasa de sub umbrela politicului. In realitate, spitalele de stat din orasele mai mici nu sunt in stare sa preia in intregime programele nationale; nu degeaba fug, la propriu, pacientii spre privat. Toata lumea se teme sa spuna aceasta realitate, ca sa nu supere medici sau oameni din aceste spitale, dar acesta este adevarul. Trebuie privit in fata. Si schimbat, candva.

Nu sunt medici in spitalele acestea, pentru ca nu vrea nimeni sa lucreze in orase prafuite dupa ce a vazut ca exista centre universitare in tara sau in afara ei. Nu face nimeni coada sa se angajeze la spitale unde nu se simte apreciat, nu are aparatura sau nu este lasat sa isi faca treaba.

Si atunci, pot merge toti pacientii la Bucuresti, Cluj-Napoca sau Iasi, la spitalele de stat, ca sa primeasca tratamentele? Sau ii lasam sa mearga in orasele de care apartin si vedem cine supravietuieste? Putina eficienta bugetara, ca oricum sunt in mare parte varstnici care doar consuma resursele pretioase ale statului, nu?

Ne jucam alba-neagra cu viata unor oameni extrem de vulnerabili, domnule Moldovan? Poate mergeti intr-un spital de stat pentru o zi, dar fara sa anuntati. Vedeti cu ce idei va intoarceti de acolo.