Opinii

Mai nou, indiferent de pozitia in companie si in organigrama, toata lumea vrea sa fie cool. Si aici nu ma refer numai la imbracaminte, ci la modul de management, de conducere, de interactiune cu angajatii din subordine. Oricum, nu mai exista acest concept, angajatii din subordine, care este depasit, al secolului trecut, ci coleg, prieten, chiar tovaras in sensul de astazi al cuvantului.

Consultantii, psihologii, coachii ii indeamna si pe cei din management, chiar la cel mai inalt nivel, sa lase duritatea deoparte, sa arate empatie, vulnerabilitate, sa se tina de mana cu colegii, sa fie perceputi ca unul dintre ei, nu ca cineva care sta intr-un birou, intr-un turn de fildes si nu stie ce se intampla intr-o companie, cu ce probleme se confrunta angajatii. Piata este plina de cursuri de leadership de acest gen, iar directorii executivi incearca sa fie in ton cu vremurile. Managerului de astazi i se cere ca, pe langa rezultatele financiare si de business pe care trebuie sa le atinga, sa fie empatic cu cei din jur, sa asculte, sa dea dovada de intelegere cand ajunge in situatia sa auda de problemele angajatilor.

Daca directorii de top nu stau si ei la rand la cafea, la impinge-tava, sunt perceputi ca fiind distanti, reci, persoane care nu vor sa interactioneze uman cu cei din subordine. In filmul Diavolul se imbraca de la Prada 2 a fost o secventa in care Miranda, personajul principal care o intruchipeaza pe Anna Wintour, celebrul editor dur al Vogue, este nevoita sa coboare in cafeteria redactiei (nici nu stia unde este) pentru a se intalni cu o echipa de restructurare trimisa de cel care preluase conducerea trustului. Iar angajatilor le-a cazut fata cand au vazut-o pentru prima data acolo si nu stiau ce se intampla.

Daca un director executiv nu dovedeste empatie, nu-i asculta pe cei din echipa (pe cei din subordine este un concept depasit), risca sa primeasca puncte negative la evaluare si sa fie taiat la promovare sau pentru obtinerea unor alte pozitii. Tuturor directorilor executivi li se recomanda ca trebuie sa spuna angajatilor/colegilor ca ei sunt cei mai importanti intr-o companie, ca fara ei firma nu merge, ca sunt cele mai valoroase active pentru business.

Toata aceasta atitudine cool, de prietenie corporatista, de empatie, cade atunci cand firma incepe sa piarda teren, cand nu se mai fac bugetele, cand nu se mai dau bonusuri, cand rezultatele sunt sub asteptarile actionarilor, cand apar probleme. Pentru ca atunci acei sefi empatici, intelegatori trebuie sa ia masuri dure, sa restructureze organigramele, sa dea oameni afara. Iar daca ei nu iau aceste masuri si nu le implementeaza, ei vor fi dati afara primii, nu angajatii.

Asa ca peste noapte tot discursul privind cat de importanti sunt angajatii si colegii cu care lucreaza dispare, iar locul trebuie sa fie luat de alte discursuri, de alte decizii etc. Iar angajatii nu mai inteleg acest lucru, cum de acum o luna stateau la cafea, stateau intr-un team building cu seful, isi povesteau istoriile personale, erau tovarasi, iar peste noapte acel sef cool si empatic trebuie sa-i dea afara cu sange rece, fara sa tina cont de nicio situatie.

De foarte multe ori cand companiile incep sa aiba probleme actionarii aduc un alt tip de management, de restructurare, care sa nu fie atasat emotional de angajati si care poate sa-i dea afara de pe-o zi pe alta, fara sa aiba remuscari.

Sunt directori buni care pun pe piata o companie, apoi vin altii care pot sa dezvolte acea companie, apoi vin altii care sunt mai empatici, sunt mai cool si pot sa atraga talente, apoi vin directorii de restructurare, care trebuie sa reduca costurile, sa incerce sa schimbe cursul unei afaceri care pierde teren. Odata cu aparitia companiilor din tehnologie care au castigat teren, pe piata au aparut alti lideri, alt tip de sefi, mult mai tineri, care nu se mai imbracau in costum, ci in tricouri si hanorace, nu mai aveau pantofi lacuiti, ci umblau in slapi si adidasi.

Dar atata timp cat aceste companii din tehnologie erau viitorul, faceau bani, bani foarte multi, si noii lideri, de multe ori chiar principalii actionari, au fost acceptati in birourile bancilor, in birourile fondurilor de investitii, unde tinuta era clasica, unde ierarhia era foarte clara. In noile companii de tehnologie ierarhia nu mai era in prim-plan, biroul sefului fiind chiar in mijlocul angajatilor, spre deosebire de vechile companii, de banci, unde birourile top managementului sunt la etajele superioare si foarte putini ajung acolo, chiar dintre angajati.

Acest model, al companiilor din tehnologie, a inceput sa se extinda si catre alt gen de firme, cu o istorie seculara, dar acest model nu merge pentru toata lumea, nu se potriveste chiar la toata lumea. Ca o companie sa mearga bine, ca un business sa mearga bine, trebuie sa existe o ierarhie clara, deciziile trebuie sa fie mai putin empatice si de aceea lucrurile nu trebuie amestecate.

Este interesant sa fii cool, dar nu intotdeauna este cel mai bun model de management/leadership.

Aceasta opinie a aparut prima data pe Business Magazin.