Opinii

M-am decis sa scriu o serie de 4 articole pornind de la experienta mea practica de consultant fiscal, in cadrul activitatilor de asistenta acordate contribuabililor pe parcursul inspectiilor fiscale. Cele 4 articole vor fi structurate la nivelul aspectelor procedurale ale inspectiei fiscale utile contribuabililor, precum si al cazuisticii incidente frecvent la niveul riscurilor fiscale privind impozitul pe profit, respectiv privind tva sau alte aspecte practice relevante pe parcursul derularii inspectiilor fiscale.

Din aceasta perspectiva, o sa fac trimitere la aspectele procedurale specifice doar inspectiilor fiscale, desi este mult de discutat si pe marginea celorlalte forme de control fiscal, reglementate in cuprinsul Titlului VI cod procedura fiscala (si ma refer, in special, la verificarea documentara si la controlul antifrauda, insuficient si incomplet structurate si reglementate de cadrul normativ, in opinia mea).

Cred ca deja nu mai este un secret practica organelor fiscale, prin care au demarat o serie de controale inopinante la marii contribuabili, la inceputul lunii decembrie 2025, transformate ulterior, ad-hoc, tot in cursul lunii decembrie 2025, in inspectii fiscale. Totul pe repede inainte, fara a mai fi astfel necesara comunicarea notificarii de conformare si, doar ulterior si dupa caz, a avizului de inspectie fiscala, in termenul legal prealabil de 30 de zile specific marilor contribuabili. Desigur, procedura fiscala permite si reglementeaza o astfel de practica, dar, atunci cand o abordezi ca regula generala si nu ca exceptie punctuala, graba devine suspecta in ceea ce priveste bunele intentii. Totul a fost insa ambalat frumos si justificat sub aparenta unui scop nobil in sine : preintampinarea prescriptiei anului fiscal 2019 (care a intervenit la data de 29 decembrie 2025). Si, uite asa, au inceput si inspectiile fiscale in cauza, pe o baza aflata la limita de demarcatie extrem de fragila intre forta legii si legea fortei.

Nu mi-am propus in prezentul articol sa fac o prezentare in extenso a tuturor aspectelor procedurale legate de inspectia fiscala (pornesc de la premisa ca acestea sunt bine cunoscute de cititori), dar o sa punctez citeva aspecte legate de acest subiect care, mie personal, mi se par relevante si utile contribuabililor. Desigur, toate acestea reprezinta doar o opinie personala, fiecare urmand sa procedeze in consecinta, conform propriilor rationamente profesionale si in raport de situatia fiscala personala si particulara.

In cadrul unei inspectii fiscale, ar fi util sa solicitati consultarea dosarului fiscal si a dosarului administrativ al actiunii de control. Organele fiscale nu au obligatia sa vi le prezinte decat ca urmare a solicitarii dvs. scrise, explicite si punctuale in acest sens. Chiar cu riscul de a irita organele de inspectie fiscala cu aceasta cerere, puteti afla informatii relevante care au stat la baza documentarii si derularii actiunii de inspectie fiscala. Spre exemplu, inclusiv daca ati fost subiectul unor verificari documentare despre care nu ati stiut sau nu ati fost informati, chiar daca principiul privind verificarea o singura data pentru fiecare tip de creanta fiscala si pentru fiecare perioada supusa impozitarii opereaza doar in interiorul inspectiei fiscale, nu si a celorlalte forme de control (respectiv, verificarea documentara, controlul inopinant sau controlul antifrauda).

Certificati data de incepere a inspectiei fiscale, care este data mentionata in registrul unic de control, nu cea inscrisa in avizul de verificare. Pe parcursul derularii inspectiei fiscale, solicitati inspectorilor fiscali date si informatii despre aspectele constatate, deoarece acestia au obligatia sa va informeze in acest sens inclusiv pe parcursul desfasurarii inspectiei fiscale si nu doar la final, prin comunicarea proiectului raportului de inspectie fiscala, prin raportare la prevederile art.130 alin.(1) cod parocedura fiscala. De aceea, este de preferat sa fiti proactivi si reactivi inca de pe parcursul derularii inspectiei fiscale, pentru a preintampina consemnarea unor constatari nefavorabile dvs. in proiectul raportului de inspectie fiscala, in raport cu situatia de fapt fiscala reala a dvs.

Dupa implinirea termenului de jumatate din durata legala de derulare a inspectiei fiscale (care este de 180 de zile in cazul marilor contribuabili, de 90 de zile in cazul celor mijlocii si de 45 de zile in cazul celorlalte categorii de contribuabili) puteti solicita organelor fiscale emiterea deciziei de impunere provizorie, mai ales daca nu ati fost informati despre finalizarea verificarii unei perioade si a unui tip de obligatie fiscala. Acest fapt poate pune presiune pe inspectorii fiscali pentru finalizarea si inchiderea operativa a unor perioade fiscale, pe tipuri de obligatii fiscale, fara a mai relua la nesfirsit aceleasi discutii sterile despre anumite teme fiscale, deja abordate pe parcursul inspectiei fiscale. Avantajul emiterii acestei decizii consta si in faptul ca stopeaza obligatiile fiscale accesorii aferente obligatiilor fiscale principale stabilite suplimentar si permite identificarea cu celeritate a situatiilor in care a fost aplicat un tratament fiscal eronat. Organul fiscal are obligatia sa emita si sa comunice decizia de impunere provizorie in termen de 10 zile de la solicitarea contribuabilului (in cazul marilor contribuabili, respectiv de 5 zile lucratoare in cazul celorlalti contribuabili), cu mentiunea ca nu se datoreaza accesorii incepand din ziua urmatoare implinirii termenului de emitere si comunicare si pana la data la care decizia a fost efectiv comunicata contribuabilului.

Chiar daca decizia de impunere provizorie poate fi contestata numai impreuna cu decizia finala de impunere (deoarece sumele stabilite prin decizie de impunere provizorie se includ si se regularizeaza in decizia de impunere finala), obligatia de plata a sumelor stabilite in cuprinsul acesteia intervine la termenele reglementate la art.156 alin.(1) cod procedura fiscala, in raport de data comunicarii deciziei de impunere provizorie si nu a deciziei de impunere finala. Acesta ar fi, intr-adevar, un risc al solicitarii si emiterii deciziei de impunere provizorie, deoarece aceasta constituie titlu de creanta si, in consecinta, la expirarea termenului de plata mentionat anterior, decizia de impunere provizorie devine titlu executoriu, daca nu a fost efectuata plata sumelor respective. De aceea, recomand solicitarea emiterii deciziei de impunere provizorie mai ales daca se merge pe strategia "platesc si contest ulterior". Daca se are in vedere formularea contestatiei pe cale administrativa, concomitent cu solicitarea de suspendare a efectelor deciziei de impunere finala, atunci solicitarea unei decizii de impunere provizorie (in interiorul derularii procedurii de inspectie fiscala) poate sa nu fie cea mai fericita optiune. Dar, repet, totul depinde si de strategia abordata de fiecare in particular, in raport de inspectia fiscala respectiva.

Pe durata inspectiei fiscale, aceasta poate fi suspendata pe un termen de maxim 3 luni, ca urmare a solicitarii contribuabilului (respectiv, pe un termen de maxim 6 luni ca urmare a initiativei organului fiscal). Sfatul meu este sa nu cadeti in capcana "bunavointei" inspectorilor fiscali, daca acestia va sugereaza ca aveti dreptul sa solicitati chiar dvs. suspendarea inspectiei fiscale. Aveti in vedere ca nefinalizarea inspectiei fiscale intr-un termen dublu fata de durata legala prevazuta pentru derularea acesteia, fara insa a lua in considerare perioadele de suspendare ale inspectiei fiscale, atrage ca si consecinta incetarea de drept a actiunii respective de control, fara a se mai putea emite raport de inspectie fiscala si decizie de impunere (sau, dupa caz, decizie de nemodificare a bazei de impunere). In acest caz, organul de inspectie fiscala poate relua inspectia, dar numai cu aprobarea organului ierarhic superior celui care a aprobat inspectia fiscala initiala si doar o singura data pentru aceeasi perioada si aceleasi obligatii fiscale. De aceea, sfatul meu este sa lasati procedura de suspendare a inspectie fiscale la decizia organului fiscal, care trebuie sa emita o decizie in acest sens. Pe care trebuie insa sa si-o asume si sa o motiveze in consecinta in raport de cazurile punctuale delimitate de cadrul normativ si nu sa o foloseasca ca un subterfugiu pentru tergiversarea sau prelungirea nejustificata a duratei legale a inspectiei fiscale. Pe langa faptul ca aveti posibilitatea de contestare a deciziei de suspendare, solicitati organelor fiscale (dupa reluarea inspectiei fiscale) sa va comunice si ce mijloace de proba suplimentare au obtinut ca urmare a actiunilor care au constituit cauze de suspendare ale inspectiei fiscale si care au legatura cu situatia dvs. fiscala.

Dupa comunicarea proiectului raportului de inspectie fiscala, nu depuneti notificarea privind renuntarea la discutia finala, chiar daca vi se sugereaza ca asta nu inlatura posibilitatea dvs. ulterioara de a formula ulterior contestatie pe cale administrativa. Parcurgeti toate etapele prevazute de procedura fiscala, inclusiv participarea la discutia finala si formularea punctului de vedere in termenul legal de 7 zile lucratoare (in cazul marilor contribuabili, respecitv de 5 zile lucratoare in cazul celorlalti contribuabili). In cuprinsul punctului de vedere pe care urmeaza sa il formulati, combateti constatarile care se structureaza pe baza unor aprecieri pur subiective si discretionare ale inspectorilor fiscali, subliniind situatiile in care acestea nu sunt intemeiate in baza mijloacele de administrare si de apreciere a probelor in materie fiscala, asa cum acestea sunt reglementate in cuprinsul Titlului III Cap.3 Cod procedura fiscala.

Cam acestea ar fi, in mare, aspectele procedurale pe care eu le consoider utile si care ar trebui avute in vedere in cazul unei inspectii fiscale. Desigur, cele prezentate au un caracter doar exemplificativ si nu unul exhaustiv. In urmatorul articol, urmeaza sa prezint o cazuistica intalnita frecvent la niveul riscurilor fiscale privind impozitul pe profit.