Opinii

Toata Romania pasionata de muzica s-a bucurat sambata trecuta ca Alexandra Capitanescu din Galati a castigat locul trei la Eurovision si toata Romania pasionata de fotbal si-a amintit fericita in luna mai ca in urma cu 40 de ani Steaua castiga Cupa Campionilor Europeni.

Iar pentru Romania financiara, vizita celui mai important bancher european, Mario Draghi, care a fost la finalul saptamanii trecute la Timisoara la conferinta Tech Talks organizata de Universitatea Politehnica din Timisoara, a fost un eveniment similar ca impact.

Dar poate fi o legatura intre Eurovision, fotbal si Draghi? Ei bine, este.

Mesajul principal al lui Draghi la Timisoara a fost acesta: ca sa aiba mai multa forta, Uniunea Europeana are nevoie sa ia deciziile mai rapid si sa schimbe procedura de vot, astfel incat statele mai mari si mai puternice sa poata decida mai rapid in directiile importante precum pietele financiare, de telecomunicatii, de energie sau mai nou productia de armament.

Uniunea Europeana functioneaza astazi dupa modelul Eurovision. Fiecare tara are o voce si fiecare are sansa de castig. Si iata ca in primele trei tari au fost anul acesta Romania si Bulgaria.

La Champions League insa, Liga Campionilor, de mult nu mai sunt sanse pentru o echipa dintr-o tara mai mica sa ajunga in finala, asa cum a facut Steaua de doua ori inainte de '89. De ce? Pentru ca de mai multi ani nu se mai califica in aceasta competitie doar echipele castigatoare din fiecare tara, cum era cazul cand a castigat Steaua Cupa Campionilor Europeni, in 1986.

Atunci nu conta ca esti Spania, Anglia, Franta sau Italia, colosi ai fotbalului, tot o singura echipa trimiteai in aceasta competitie, si anume castigatoarea campionatului national. Astazi, marile puteri trimit cate 4-5 echipe in Champions League, pe baza unor coeficienti care se aloca tarilor in functie de rezultatele din trecut.

Iar pentru echipele din tarile mai mici, precum Romania, sunt necesare 2-3 baraje de trecut pentru a accede in grupele Champions League ca sa ajungi sa joci cu campionii sau vicecampionii din celelalte tari.

De ce s-a transformat? Din aceleasi motive cu care vine Mario Draghi acum. Chiar daca sunt pe locurile 2-3-4 in campionatele lor, marile echipe din marile tari suscita mai mult interes, au mai multi spectatori, retelele de publicitate sunt mai mari, drepturile de televiziune asemenea. Banii merg acolo unde sunt deja bani. Valorile de transfer au explodat, marile cluburi au atras capital american sau arab, Champions League a devenit o putere mondiala in entertaiment si in sport. Nu mai este de mult o reprezentare a tarilor si nu mai reflecta la fel de mult ideea de reprezentativitate a tuturor, de sarbatoare a comunitatilor europene de la est la vest, de la nord la sud decat accidental, cum a fost cazul anul acesta cu ascensiunea unei echipe norvegiene, Bodo/Glimt, care a batut Interul lui Chivu.

In rest, aceleasi mari echipe ies in primele 10 in fiecare an. Iar microbistii, inclusiv cei romani, sunt fericiti pentru asta, pentru ca, spun ei, "doar n-o sa ne uitam la nimeni in fotbal, vrem spectacol". Si asa tarile mici se uita an de an doar la televizor la fotbal, pentru ca toti banii si forta se aduna ca un magnet la cei care au fost puternici si devin si mai puternici. Capcana aici este ca doar uitandu-te, nu inveti niciodata. Daca nu faci si tu ce vezi, indiferent de nivel, sigur nu o sa progresezi. Daca nu te uiti si la Buzau sau la Metaloglobus si nu sustii echipa de langa tine, atunci piramida nu se formeaza. Nu poti sa ai varf daca nu ai baza.

La Eurovision, care pastreaza formatul in care fiecare are dreptul la cuvant si are dreptul sa urce pe scena odata cu ceilalti, nu dupa "baraje", uite ca talentele ajung pe scena. Chestiunea e strategica. Uniunea Europeana este construita pe principiul coeziunii, adica fiecare sa aiba o voce si toate regiunile sa fie finantate in functie de nivelul de dezvoltare astfel incat sa recupereze cat mai mult fata de nivelul mediu. Dar asta inseamna eforturi mari.

Viata si piata sunt, dupa cum se vede, impotriva acestui model. Centralizarea deciziilor este inerenta intr-un sistem care vrea sa inoveze. Numai prin scalare poate aparea inovatia care sa aduca progresul, din simplul motiv ca este necesara concentrarea de forte pentru a putea pune ceva nou pe piata, in orice domeniu.

Ca sa fii mai puternic si mai rapid ai nevoie sa concentrezi decizia si resursele undeva. Si acest undeva unde va fi? Tot acolo unde este deja. Relatia periferie-centru, o relatie antagonica istorica, iata ca nu poate fi depasita prin acest model al UE care se dovedeste usor idealist.

Si totusi. Vazand tristetea reprezentantului Marii Britanii, notat cu zero puncte la Eurovision - si poti spune ca englezii nu sunt puternici in muzica atunci cand 90% din muzica de astazi inclusiv de la radiourile nationale este in engleza? - nu te poti gandi ca pana la urma este un construct si aceasta forta.

Poate gasim o solutie sa fim si noi pe scena. Poate va gasi UE o formula sa aiba forta inclusiv cu toate vocile in cor. Vocile la unison creeaza vibratii care darama muntii.