Cultura si divertisment

Crime abominabile, furturi de opere de arta, fuga, intrigi si secrete de familie sunt elementele care alcatuiesc tabloul intunecat al vietii functionarului nazist Friedrich Kadgien. Simplul anunt publicitar al unei case scoase la vanzare in Argentina a dezvaluit intriga care, timp de mai bine de 80 de ani, a tinut ascunsa mostenirea asa-numitului "mag al finantelor" nazismului, descris ca "un sarpe" de catre ofiterii aliati care au incercat sa-l captureze in 1945. Acesta a fost un colaborator apropiat al criminalului de razboi Hermann Goring, reusind sa se reinventeze ca prosper om de afaceri in America de Sud, unde a murit ca cetatean onorabil, la Buenos Aires, in 1978, scrie El Pais. Luna trecuta, cand una dintre fiicele sale a publicat fotografii pentru a vinde casa din orasul costier Mar del Plata, la 400 km sud de capitala Argentinei, in salon se vedea, la loc de cinste, un tablou cautat de multa vreme de catre Tarile de Jos. Imaginea a dezlegat nodul pe care Kadgien il legase in jurul trecutului sau. Urma tabloului Portretul unei doamne, pictat in secolul al XVII-lea de italianul Giuseppe Ghislandi (1655-1743), se pierduse la Amsterdam in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, dupa ce negustorul evreu Jacques Goudstikker (1897-1940), proprietarul, a fost fortat de regimul lui Adolf Hitler sa renunte la cele peste 1.100 de lucrari care alcatuiau valoroasa sa colectie de arta. Tabloul a fost acum recuperat de justitia argentiniana, iar instantele vor trebui sa decida soarta sa. Din SUA, mostenitorii lui Goudstikker revendica pictura. In acelasi dosar este investigata fiica functionarului nazist, Patricia Kadgien, impreuna cu sotul ei. Ambii au fost retinuti timp de 72 de ore si au interdictie de a parasi tara. "Sunt inculpati pentru tainuire agravata", explica procurorul cazului, Carlos Martinez. "Infractiunea acoperita este deosebit de grava: un furt in context de genocid", precizeaza el. Aparitia uleiului pe panza a inceput sa raspunda unui mister vechi de opt decenii, dar a ridicat si noi enigme. In timpul perchezitiilor la proprietatile Patriciei Kadgien si ale surorii ei, Alicia, atunci cand cautau tabloul lui Ghislandi, oficialii judiciari au gasit multe alte piese de arta veche: stampe, gravuri, desene si litografii, ce vor fi expertizate pentru a stabili daca au fost furate de nazisti. Printre descoperiri se numara doua tablouri care, potrivit unei observatii preliminare a expertilor, ar data din jurul anului 1840. Cele doua picturi, ce reprezinta figuri masculine si au rame ornamentale din lemn sculptat, vor fi si ele analizate pentru a le stabili posibila autorie si provenienta. Unul dintre misterele inca neelucidate priveste un tablou care nu a fost inca gasit. Agentia de Patrimoniu Cultural a Tarilor de Jos consemneaza ca cel putin doua lucrari din colectia negustorului Goudstikker au ajuns, la mijlocul anilor 1940, in mainile nazistului Kadgien. Pe langa recentul Portret al unei doamne, figureaza o natura moarta a olandezului Abraham Mignon (1640-1679). Este vorba despre un ulei pe panza de 88 x 66,5 cm, care infatiseaza flori, fructe si mici animale. Desi nu a fost gasit in proprietatile perchezitionate, un tablou foarte asemanator - daca nu chiar acelasi - apare in fotografii publicate de Alicia Kadgien pe retelele sociale. In doua imagini din Facebook, din 2011 si 2012, ea apare alaturi de alte persoane, pozand intr-o casa, iar in fundal se vede o lucrare surprinzator de asemanatoare cu cea a lui Mignon. Surprizele nu se opresc aici. La Buenos Aires, Muzeul National de Arta Decorativa expune, ca parte a colectiei sale, un bodegon aproape identic cu cel disparut al lui Mignon, dar atribuit artistei olandeze Rachel Ruysch (1664-1750). Unii experti sustin ca Ruysch ar fi putut realiza o imitatie dupa Mignon. Altii suspecteaza ca, voit sau nu, atribuirea unuia dintre tablouri a fost gresita. Confuzia nu ar fi singulara: exista si alte lucrari a caror paternitate este disputata intre Mignon si Ruysch; inclusiv un tablou cu flori ce apartinea colectionarului olandez Gustaaf Hamburger (1887-1977), furat si el de nazisti, dar inca nerecuperat si fara o atribuire certa. Originea Mostenirea pe care avocatul german Friedrich Gustave Kadgien (1907-1978) a lasat-o fiicelor sale provine din rolul sau ca expert financiar al national-socialismului. Din 1935 a activat in SS si, din 1938, a fost mana dreapta a puternicului ministru si comandant Goring. Potrivit mai multor cercetari istoriografice si jurnalistice, a jucat un rol esential in achizitiile de valuta pentru regim si in jefuirea teritoriilor ocupate de Germania in timpul razboiului. Pe masura ce se apropia infrangerea nazista, a inceput sa-si pregateasca fuga, trimitand diamante si alte valori in Elvetia. Acolo s-a instalat in 1945, impreuna cu asociatii sai Ernst Rudolf Fischer, functionar al Ministerului Economiei din Reich, si Ludwig Haupt, om de afaceri. Cu sprijinul avocatului si functionarului elvetian Ernst Imfeld si al sotiei acestuia, Tony - decisivi pentru ca prietenii germani sa scape de ofiterii aliati - au infiintat compania Imhauka (abreviere de la Imfeld, Haupt si Kadgien). Se presupune ca prin aceasta firma si altele au spalat parte din banii scosi din Germania. Ulterior, Kadgien a stat o perioada in Brazilia, unde impreuna cu partenerii sai a cumparat 85.000 de hectare, iar in jurul anului 1950 s-a stabilit la Buenos Aires, unde a achizitionat si terenuri. Printre alte afaceri, a vandut arme germane regimului militar brazilian de atunci si a reprezentat companii germane, precum Siemens, in relatia cu guvernul argentinian condus de Juan Peron. Stabilit in localitatea Vicente Lopez, la periferia capitalei, si-a intemeiat o noua familie dupa moartea primei sotii. Astazi, in timp ce ramasitele lui se odihnesc in liniste in Cimitirul German din Buenos Aires, fiicele sale sunt anchetate pentru presupusa tainuire a crimelor comise de el in cadrul unor crime impotriva umanitatii, imprescriptibile in dreptul international. "Lucrarea pe care o detin si pe care am expus-o timp de peste 35 de ani a apartinut tatalui meu si era detinuta legitim", a sustinut in fata justitiei argentiniene Patricia Kadgien. Femeia, de 59 de ani, a facut o cerere la o instanta civila pentru a revendica Portretul unei doamne. Ea a afirmat ca tabloul a fost cumparat de o sora a primei sotii a tatalui ei in februarie 1943 si ca a aflat abia din presa, in ultimele saptamani, ca fusese furat. "Am fost extrem de surprinsa, deoarece nu am ascuns niciodata tabloul de alte persoane", s-a justificat ea. Anchetatorii nu cred aceasta versiune: ei considera ca Patricia si sotul sau, Juan Carlos Cortegoso, stiau ca "era o lucrare importanta si valoroasa". De altfel, afirma ca au dovezi ca au incercat sa vanda tabloul in trecut. Mai mult, sustin ca, atunci cand prezenta picturii in casa lor a fost dezvaluita de ziarul olandez Algemeen Dagblad, au ascuns-o si au refuzat sa o predea oficialilor judiciari. Au returnat-o abia cateva zile mai tarziu, prin avocatul lor, dupa ce fusesera deja retinuti la domiciliu. Investigatia judiciara va continua, potrivit estimarilor, inca sase luni. Indiferent de rezultat, cazul a scos la iveala o alta conjuratie posibila gratie permeabilitatii Argentinei fata de demnitarii si functionarii celui de-al Treilea Reich. Comisia pentru Clarificarea Activitatilor Naziste in Argentina (Ceana) a estimat ca cel putin 180 de criminali de razboi au ajuns in tara intre 1946 si mijlocul anilor '50. In acea lista sumbra, care ii include pe Adolf Eichmann, Josef Mengele, Erich Priebke si Reinhard Kopps, si-a castigat locul si Friedrich Kadgien.