Cultura si divertisment

Ce este o "hoapa"? O "hoapa" este o straduta abrupta (ba chiar o ulita, ca nu e chiar asa de rang inalt), ideala pentru dat cu sania. Probabil ca vine din substantivarea interjectiei "hop". "Hai la hoapa" ar putea insemna, prin urmare, "hai acolo unde cadem si facem hop". Hoapa care l-a inspirat pe Cosbuc Despre "hoapa" vorbeste profesorul Petru Jurca, fost director al scolii din "Gura Raului", satul in care venea sa stea adesea poetul George Cosbuc, cand era ziarist la "Tribuna" si pe care-l gazduia preotul Manta, dupa cum relateaza Consiliul Judetean Sibiu pe pagina sa oficiala de Facebook. Cosbuc venea des la familia preotului Manta, o familie care a dat numai preoti vreme de 300 de ani. "Gura Raului" e prin Marginimea Sibiului. De pe aici au plecat si Blaga, si Slavici, si Ilarie Chendi, si Goga... Putin mai incolo, mai era si Rebreanu. "Hoapa Meli". "Si pe rau e numai fum / Vantu-i linistit acum" Profesorul Petru Jurca, descris drept o "enciclopedie vie a satului", vorbeste despre "hoape" cu naturalete si spune ca o anume hoapa din satul "Gura Raului" l-a inspirat pe Cosbuc sa scrie "Iarna pe ulita". "Aceasta este Hoapa Meli", spune profesorul despre aceasta panta care urca de la sosea spre Hodrea. "Aici veneau copiii la saniat, iar Cosbuc a imortalizat scena in poezia Iarna pe ulita. Cand scrie ca pe rau e numai fum, se refera la Cibinul din capatul strazii, acoperit de fumul care iesea din hornuri. Iar roata morii trimite la vechea moara din apropiere, disparuta mai tarziu, odata cu construirea microhidrocentralei", povesteste acesta pe pagina de FB a CJ Sibiu. Reporterul bucuriilor simple Acum, ca stim despre "hoapa", altfel ne imaginam versurile astea: "Sunt copii. Cu multe sanii, De pe coasta vin tipand Si se-mping si sar razand; Prin zapada fac matanii; Vrand-nevrand". Aceasta bucurie pe care nu putem decat s-o intuim astazi s-a stins acum aproape 50 de ani, povesteste profesorul. "Cred ca era in iarna lui 1975, cand un baiat a fost la un pas de moarte, trecand cu sania printre rotile unui camion incarcat cu lemne. Nu a mai putut opri inainte de sosea", isi aminteste profesorul. La sfarsitul anilor '70, construirea barajului a adus un trafic intens, iar copiii au fost nevoiti sa-si caute alte locuri de joaca. A ramas fumul alb de-o parte si de alta a hoapei. A ramas gerul aspru si a ramas zapada groasa. "Pe vremea lui Cosbuc, aici erau doar doua case, ambele din lemn. Pe una am prins-o si eu, copil fiind. Acum, satul a crescut, urcand pana in Hodrea, unde s-a format un mic cartier". Timpurile s-au schimbat. Si modul copiilor de a fi copii s-a schimbat. Ramane, totusi o relatare de la fata locului (ba nu: poezie). Si mai ramane o strada (ba nu, o ulita). O hoapa. "Se povestea prin sat despre petrecerile pe care preotul Manta le dadea pentru oaspetii de seama. Se spune ca, la una dintre aceste agape, Cosbuc a fost provocat sa improvizeze cateva versuri. Si a facut-o, cu umor: Cine da vinul cu canta? Popa Manta! Cine-i beat ca un butuc? Cosbuc!" "Hoapa Meli" ramane, probabil, cea mai "fidela" evocare a copilariei, cea mai cinematografica arie a bucuriei simple. Oamenii locului o stiu.