Cultura si divertisment

Regiuni cunoscute ca "zone albastre" sunt locuri din lume in care locuitorii duc o viata lunga si sanatoasa, iar interesul pentru aceste comunitati a crescut semnificativ in ultimii ani. Pana acum erau recunoscute cinci astfel de regiuni: Okinawa (Japonia), Icaria (Grecia), Nicoya (Costa Rica), Loma Linda (California) si Sardinia (Italia). Totusi, expertii sugereaza ca nu ar fi singurele locuri caracterizate printr-o populatie cu longevitate exceptionala, scrie El Espanol. Veranopolis, orasul brazilian al longevitatii Un exemplu care ar putea completa aceasta lista este orasul Veranopolis din Brazilia, denumit "Tara Longevitatii" inca din anii 1990. In acea perioada, avea cea mai mare speranta de viata din Brazilia, in jur de 77,7 ani, desi numarul centenarilor este mai mic comparativ cu celelalte zone albastre oficiale. Aceasta comunitate nu este remarcabila pentru densitatea mare de centenari, ci mai degraba pentru calitatea modului in care locuitorii imbatranesc. De ani de zile se pune accent pe obiceiuri de viata sanatoase, precum consumul de legume si fructe, un consum moderat de vin, un puternic simt al comunitatii, o viata sociala activa si mentinerea activitatii fizice si mentale. Acestea sunt foarte asemanatoare cu obiceiurile observate in celelalte zone albastre. Secretul supercentenarilor: de ce traiesc peste 110 ani Un studiu recent, concentrat pe supercentenari (persoane care au depasit 110 ani), sugereaza ca atat Veranopolis, cat si Brazilia in ansamblu ar putea oferi indicii despre misterul longevitatii extreme si rolul geneticii in depasirea pragului de 110 ani. Concluziile au fost publicate in revista Genomic Psychiatry. Cercetarea, coordonata de genetista Mayana Zatz si colegii ei de la Centrul de Cercetare a Genomului Uman si a Celulelor Stem de la Universitatea din Sao Paulo, a analizat 160 de persoane centenare din Brazilia, inclusiv 20 de supercentenari. Autorii studiului subliniaza ca cercetarile anterioare privind longevitatea extrema au fost limitate de lipsa diversitatii genetice din bazele de date disponibile. Istoria genetica unica a Braziliei, marcata de colonizarea portugheza, migratia fortata a milioane de africani adusi ca sclavi si valurile ulterioare de imigratie europeana si japoneza, a creat ceea ce cercetatorii descriu drept "cea mai mare diversitate genetica din lume". Aceasta diversitate ofera o oportunitate unica de a studia longevitatea in contexte sociale, culturale si de mediu foarte variate. Regiuni cu acces limitat la medicina moderna In plus fata de varsta, cercetatorii au observat ca unii dintre supercentenari erau inca capabili sa isi desfasoare activitatile de baza in mod independent si aveau un nivel bun de functie cognitiva. Multe dintre aceste persoane au trait in regiuni cu acces limitat la medicina moderna, ceea ce ajuta la identificarea mecanismelor biologice de rezilienta care nu depind exclusiv de tratamentele medicale. Unele concluzii preliminare confirma rezultate deja aparute in cercetari anterioare: centenarii si supercentenarii prezinta celule cheie ale sistemului imunitar care isi mentin functiile similare cu cele ale persoanelor mult mai tinere. De exemplu, mecanismele de curatare celulara raman active si anumite tipuri de celule imune sunt adaptate mai eficient decat in cazul tinerilor. Un caz analizat mai in profunzime a fost cel al unei supercentenare de 116 ani, de origine americana si spaniola, la care au fost identificate variante genetice rare asociate cu raspunsul imunitar si stabilitatea genomului. Aceste constatari sustin ideea cercetatorilor ca imbatranirea extrema poate fi o forma distincta de adaptare biologica si ca nu sunt neaparat necesare restrictii alimentare specifice pentru a atinge astfel de varste. Cercetatorii intentioneaza sa continue studiile genomice, celulare si imunologice asupra acestor centenari si supercentenari pentru a descoperi mecanisme protectoare inca necunoscute.