Opinii

Pe langa cei aproximativ 50.000 de angajati ai institutiilor europene din Bruxelles, un numar similar de persoane isi desfasoara activitatea in imediata lor vecinatate. Este vorba despre un adevarat "oras paralel", format din corporatii, federatii industriale, ONG-uri, think tank-uri, firme de consultanta si reprezentante regionale. Acest ecosistem vibrant, dinamic si interconectat joaca un rol esential in modelarea politicilor europene.

Peste 400 de companii multinationale si-au deschis birouri permanente in capitala UE pentru a urmari si influenta reglementarile care le afecteaza domeniul de activitate. Firme precum Microsoft, Bayer, Enel sau Novartis investesc serios in echipe de relatii institutionale si afaceri europene, intr-un efort constant de a anticipa si de a modela deciziile luate la nivel comunitar.

Deosebit de active sunt si federatiile industriale - in jur de 3.000 la numar - care reprezinta interesele economice ale sectoarelor-cheie din UE. Cu un personal cumulat de aproximativ 20.000 de persoane, aceste organizatii acopera totul, de la industria auto (ACEA), chimica (CEFIC) sau farmaceutica (EFPIA), pana la tehnologie digitala (Digital Europe). Ele participa frecvent la consultari publice, organizeaza evenimente si sunt interlocutori permanenti ai Comisiei Europene.

Nici societatea civila nu lipseste din peisaj. Peste 300 de organizatii neguvernamentale sunt active in Bruxelles, implicandu-se in procesele legislative si reprezentand interesele cetatenilor, ale consumatorilor sau ale mediului. ONG-uri precum WWF (mediu), BEUC (protectia consumatorilor) sau Oxfam (lupta impotriva inegalitatii) sunt actori respectati si prezenti in dezbaterile europene.

Un alt pilon important al ecosistemului bruxellez il reprezinta centrele de cercetare si reflectie - asa-numitele think tank-uri. Aproximativ 50 de astfel de institutii contribuie cu analize, studii si propuneri de politici, influentand indirect directiile strategice ale Uniunii. Printre cele mai cunoscute se numara CEPS, Bruegel si European Policy Centre (EPC).

In umbra marilor decizii se afla si firmele de consultanta si public affairs - aproximativ 300 la numar - specializate in relatia cu institutiile europene. Cu birouri deseori situate in apropierea sediilor-cheie din cartierul european, acestea ofera expertiza companiilor si organizatiilor care vor sa navigheze complicatul sistem decizional al UE. Nume precum Burson, Ogilvy, Logos sau Rud Pedersen sunt bine cunoscute in cercurile bruxelleze.

Un alt actor mai putin vizibil, dar tot mai activ, il constituie reprezentantele regionale. In jur de 300 de regiuni si landuri din intreaga Uniune - de la Veneto la Valencia, de la Bavaria la Bretania - au birouri proprii la Bruxelles. Acestea monitorizeaza legislatia, acceseaza fonduri europene si isi promoveaza interesele locale in dialogul european.

In ansamblu, Bruxelles-ul este mai mult decat o capitala administrativa - este un laborator viu al democratiei si influentei. In acest "oras paralel", se negociaza interese, se construiesc aliante si se traseaza directiile viitorului european. Iar cei care ii inteleg mecanismele nu doar ca tin pasul cu schimbarea - ci o modeleaza.

In acest mediu complex, peste 500 de profesionisti romani lucreaza in aceste structuri europene - in companii, ONG-uri, federatii industriale sau consultanta. Ei nu reprezinta oficial statul roman, ci organizatiile in care activeaza. Cu toate acestea, prin expertiza, prezenta si reteaua lor, ei creeaza punti intre Romania si mecanismele decizionale ale Uniunii Europene.

Este o experienta unica - o perspectiva dubla asupra UE si asupra Romaniei. O interactiune permanenta, dinamica, care produce idei, initiative si conexiuni vitale pentru modernizarea si europenizarea tarii.

Acesti 500 de romani nu sunt doar expati. Sunt resurse strategice, integrate profund in mecanismele europene, care pot ajuta Romania sa inteleaga, sa anticipeze si sa influenteze deciziile care o afecteaza.

Romania europeana inseamna nu doar prezenta institutionala, ci si o retea de relatii inteligente si colaborative cu acesti oameni.

Romanii care traiesc si lucreaza in Bruxelles sunt, in general, conectati la ceea ce se intampla in Romania. Multi isi doresc ca tara lor sa fie o voce respectata si influenta in Uniunea Europeana. Insa dincolo de aceasta dorinta legitima, realitatea este mai complicata.

Exista oportunitati remarcabile - pozitii strategice, expertiza solida, acces direct la procesul decizional european. Insa convertirea acestor oportunitati intr-un avantaj clar pentru Romania nu e o chestiune de vointa simpla si nici o formula matematica. De cele mai multe ori, eforturile raman individuale, iar sincronizarea cu prioritatile Romaniei este slaba sau inexistenta.

Relationarea la nivel macro - ideea ca "diaspora" ca intreg ar trebui sa colaboreze coerent cu statul - s-a dovedit, in practica, o utopie. Nu functioneaza, nici in Bruxelles, nici in alta parte. Ce poate functiona insa este o abordare realista: analiza sectoriala, proiecte punctuale, identificarea clara a felului in care fiecare dintre cei aproximativ 500 de romani cu rol activ in structurile europene poate contribui nu doar la succesul UE, ci si, concret, la modernizarea Romaniei.

Nu e nevoie de lozinci despre implicare. E nevoie de dialog real, de institutii capabile sa recunoasca resursele existente si sa le foloseasca eficient. Romania nu duce lipsa de oameni buni la Bruxelles. Duce lipsa de un sistem care sa stie ce sa faca cu ei.

￢ Dan Luca, specialist in comunicare strategica si afaceri europene.