Opinii

Una dintre marile probleme cu care se confrunta cei care pleaca dintr-o anumita pozitie de top din business este aceea ca cei cu care faceau afaceri, cu care se intalneau, care stateau pe la usile lor, "nu-i mai cunosc". Plecand din business, plecand din acea pozitie de top si fiind acum pe cont propriu, foarte multa lume constata, cu stupefactie, ca nimeni nu mai este interesat de ei, ca nimeni nu vrea sa faca business cu ei, ca nimeni nu prea are nevoie de serviciile lor.

Foarte multi cred, cand sunt in pozitii de top, cand au bugete mari pe mana, cand pot directiona contracte intr-o parte sau alta, cand sunt in prim-plan, ca aceasta situatie poate fi mentinuta si cand ajung pe cont propriu. Multi cred ca ei, ca persoana, sunt valorosi, mai valorosi decat compania pentru care lucreaza. Cand ajung "in strada", multi constata ca nimeni nu are nevoie de ei, ca erau valorosi si lumea statea la usa lor doar pentru ca ocupau un anumit birou, pentru ca ocupau o anumita functie, pentru ca aveau bugete pe mana, nu pentru ca erau de neinlocuit.

Multi cred ca sunt mai puternici decat companiile pentru care lucreaza, ca acestea nu mai merg inainte fara ei, ca toata lumea se invarte in jurul lor si atunci cand nu mai ocupa o anumita pozitie. Aceasta situatie este daramatoare pentru multi executivi care, atunci cand "ajung in strada", trebuie sa se confrunte cu foarte multe refuzuri, cu foarte multe "NU"-uri, cu foarte multe telefoane la care nu mai raspunde nimeni la al doilea, la al treilea, la al patrulea apel. Multi trebuie sa invete sa faca vanzari, lucru pe care inainte il faceau altii pentru ei, si nu sunt obisnuiti.

Andrei Gosu, managing partner al firmei de consultanta Ascendis, spune ca a intalnit foarte multe cazuri de executivi care au ajuns "in strada" si care au fost nevoiti sa umble dupa contracte, dupa servicii pe care sa le vanda si care, la discutiile cu companiile, aflau ca aproape nimeni nu are nevoie, nimeni nu vrea sa cumpere ceea ce aveau ei de vandut. Foarte multi executivi "aruncati in strada" nu-si gasesc locul dupa ce pleaca dintr-o anumita pozitie si se intreaba de ce. Multi afla, pe pielea lor, cum e sa treci de la un pachet salarial de 10.000-15.000 de euro, daca nu chiar mai mult, la cateva sute de euro obtinuti pe cont propriu - si asta in cea mai buna situatie. Multi constata ca ceea ce stiu ei din punct de vedere profesional s-ar putea sa nu mai fie cautat, avand in vedere ca pozitiile sunt deja ocupate de altcineva.

Ceea ce se cauta si pentru care se plateste este lista de contacte, lista de telefoane pe care le are cineva, contacte care ar putea sa deschida usi, bugete si, eventual, obtinerea unor contracte. Doar asa cineva este valoros. Piata de business este dura, iar un om este valoros nu pentru ca el este valoros sau pentru ca este un director de neinlocuit, ci pentru ca ocupa o anumita functie si pozitie. La inceputul anilor '90, cand au venit investitorii americani in Romania, aproape primul criteriu la recrutarea cuiva era legat de contactele pe care le avea, de usile pe care le putea deschide, de contractele pe care le obtinea. Aproape nici nu conta ca persoana respectiva nu avea nicio treaba cu acel domeniu. Andrei Gosu de la Ascendis a avut o postare pe pagina lui de LinkedIn in care ii sfatuia pe corporatisti, pe cei cu pozitii bune, sa fie atenti cand pleaca, pentru ca ceea ce este "in strada" este total diferit fata de ceea ce crede cineva care pana atunci a stat intr-un birou si era cautat de multa lume. Cand iesi "in strada", nimeni nu-ti face loc, adica tu trebuie sa-ti faci loc, nimeni nu-ti deschide usile si nu-ti intinde un contract pe tava doar pentru ca ai ocupat o pozitie buna intr-o companie. Acest lucru se uita a doua zi din momentul in care cineva pleaca dintr-o anumita pozitie. Cel valoros este cel care preia acea pozitie si care, de a doua zi, va avea ocupate sloturile de intalniri.

Pentru cineva care a fost CEO si nu mai este, de a doua zi sloturile de intalniri sunt goale. Partenerii de business pe care i-ai avut pana atunci si care stateau pe la usa in asteptarea a macar 15 minute de discutie nu au niciun slot liber pentru situatia in care rolurile se schimba.

Pe cont propriu, in business, este greu, chiar foarte greu pentru un fost CEO, cel putin la inceput. Daca nu si-a lasat ceva intr-un seif, ii este foarte greu sa-si faca loc in lumea inundata de toti cei care vor intalniri, care vor sa vanda ceva unei companii. Multi dintre cei care au avut pozitii de top se trezesc ca nimeni nu vrea serviciile lor, ca nimeni nu mai are buget, ca nimeni nu vrea sa le ofere ceva. Vara aceasta, discutam pe treptele unei cafenele cu cineva care interactioneaza cu sistemul bancar despre toate aceste fuziuni si preluari de banci, care, in final, inseamna ca numarul de directori trebuie sa se reduca. Piata reducandu-se, este greu sa-ti gasesti un loc in alta parte, avand in vedere ca pozitiile sunt deja ocupate. Eu i-am spus ca cei care pleaca pot sa o ia pe cont propriu, pot sa ia o franciza 5 to go si sa devina antreprenori, sa-si faca programul cum vor, sa nu mai depinda de nimeni, sa fie independenti. Iar replica lui a venit imediat: "Si cat se castiga acolo?". Intr-o situatie fericita, 1.500-2.000 de euro pe luna, banii tai. "Pai acolo este de munca si ce sa faci cu 1.500 de euro pe luna?"

Aceasta opinie a aparut prima data pe Business Magazin.