Opinii

Evolutiile recente de pe pietele internationale in ceea ce priveste pretul aurului au surprins multi analisti si investitori investitionali, precum si grupuri mari de persoane private. Avand in vedere cotatiile internationale ale aurului din 2025, consideram ca este firesc ca multi dintre romani (si cei care urmaresc indeaproape evolutiile pietei aurului, dar si pentru cetateanul obisnuit) sa isi puna intrebarea legitima: daca si cat va mai creste pretul acestui metal pretios? Raspunsul nu este evident.

Prognozele publicate de marile banci sau organizatii financiare internationale difera, de asemenea, si/sau nu sunt similare. Goldman Sachs, de exemplu, crede ca pana la finele anului pe care abia l-am inceput, aurul va atinge un pret de circa USD 4900/uncie, in timp de Deutsch Bank lanseaza o previziune si mai optimista de USD 5150/uncie pana la finele anului 2027, deci in crestere in urmatorii doi ani! World Gold Council (WGC) crede ca pretul aurului va mai creste si anul acesta cu inca 30%. Multe publicatii de renume sunt insa mult mai rezervate. S-a pus chiar intrebarea daca actualul nivel al pretului nu este cumva umflat artificial, ca un mare balon de sapun care va exploda pana la urma. Acest ultim punct de vedere are ceva substanta si am fi tentati sa il sustinem, dar mai multe clarificari sunt necesare pentru o concluzie definitiva. Primul lucru care trebuie mentionat este ca pretul aurului din prezent nu este unul firesc. Marea incertitudine geo-politica ce planeaza pe pietele internationale incepand de la 20 ianuarie 2025, adevaratele "razboaie" tarifare declansate de SUA, razboiul de agresiune al Federatiei Ruse impotriva Ucrainei, care razboi va implini in februarie 2026 patru ani de la declansarea sa si al carui sfarsit este deosebit de incert (in ciuda afirmatiilor pozitive facute de negociatorii americani), incalcari ale dreptului international de unele tari dezvoltate in America de Sud, actiunile unor banci centrale de a cumpara cantitati insemnate de aur lingouri (vezi cazul Chinei, Poloniei, Turciei, Republicii Cehe si al Serbiei, pentru a enumera doar cateva cazuri), si in final factorii psihologici au contribuit decisiv la o situatie in care pretul aurului nu mai este determinat de raportul dintre cerere si oferta.

Aur la Banca Angliei si la BNR

Sursa : Banca Angliei si Colectia autorilor. La Banca Angliei se pastreaza si o parte din aurul Romaniei.

In acest context deosebit de convulsionat si de neclar, am putea reveni succint la o alta intrebare care s-a mentine de-a lungul vremurilor si anume, ce este de fapt aurul: obiect divin sau mijloc de tezaurizare?

Succint, am dori sa mentionam ca aurul are propria sa istorie deosebit de indelungata. Inca din jurul anului 800 i.Ch., faimosul filozof grec Homer asocia aurul cu imortalitatea. Aurul a fost insa pretuit cu mult timp inaintea lui Homer. Din cele mai vechi timpuri si pana in prezent, aurul a fost si, indraznim sa spunem, inca mai este asociat cu lucruri divine/eternitatea sau chiar cu experiente spirituale sau misticism. Mult mai important este faptul ca aurul a fost si inca este asociat cu puterea. In vremurile tulburi (cum este situatia recenta - vezi graficul de mai jos) aurul a fost un activ care a mentinut valoarea, iar cei ce detin valori, au in cele mai multe cazuri, si puterea (politica, financiara, etc.). In acelasi timp, acest metal pretios, (unic in univers, destul de rar, dificil de exploatat, sclipitor si rezistent la trecerea timpului) a jucat rolul fundamental de refugiu sigur impotriva inflatiei sau a hiperinflatiei. Bancile centrale l-au tezaurizat de sute de ani. Acest rol nu este, nici pe departe, epuizat in vremurile actuale in care omenirea navigheaza prin apele tulburi ale secolului XXI. Dimpotriva, rolul aurului este, se pare, in prezent mai evident ca niciodata, atat pentru state, ca entitati globale, cat si pentru cetateanul de rand. Acest avantaj enorm are insa un pret destul de ridicat si anume faptul ca, pe de o parte, procurarea si tezaurizarea aurului implica cheltuieli substantiale de achizitie, de manipulare si pastrare, iar, pe de alta parte, aurul este unul din activele bancilor centrale sau al celorlalti detinatori care nu produce niciun venit. In aceste conditii, in mod justificat s-a pus intrebarea daca gestionarea eficienta a rezervelor internationale si a datoriei externe a unei anumite tari implica existenta aurului sau nu? Raspunsul este, da.

Sursa: P. Ghansham Salvi in Revista Finance and Development din 17 decembrie 2025

Excelentul articol publicat in decembrie 2025 de un profesor din India si graficul pe care il reproducem intocmai din Revista Finance and Development ( Finante si Dezvoltare ), editata de Fondul Monetar International (FMI), aloca o importanta deosebita explicarii pretului aurului prin prisma factorilor psihologici din prezent si a altor evenimente majore din ultima suta de ani pana la finele anului trecut. Aurul s-a tinut dupa inflatie, a trecut prin crize, iar cresterea pretului exprimat in USD/uncie aur fin din 2025 este una dintre cele mai puternice din ultimele decenii, se arata in preambulul acestui grafic deosebit de expresiv.

Revenind la pretul aurului pe pietele internationale, acesta este, in mod normal, dictat de raportul dintre cerere si oferta, dar aurul este o marfa speciala al carui pret a avut o evolutie speciala. Marile evenimente politice (de exemplu, invadarea Afganistanului de catre fosta Uniune Sovietica la sfarsitul anului 1979) au condus la cresterea pretului aurului de la 400 dolari/uncie la circa 850 dolari/uncie in numai 3 luni. Aceasta a fost cea mai mare crestere din istoria recenta. Cresterea din 2025 este inca "modesta" fata de acest salt! La sfarsit-2025, aurul a fost cotat la USD 4308.30/uncie, desi nivelul maxim din 2025 a fost de USD 4794.85/uncie.

Din 1925 pina in 1975, pretul aurului a fost, de facto, aproape constant. Este adevarat ca la acest lucru a contribuit si politica FMI de a tine aurul evaluat la un pret constant de USD 35/uncie pana in 1978. Socul petrolului, de la inceputul anilor '70 a schimbat insa soarta aurului. La fel a fost si cu socul inflationist in urma crizei financiare globale din 1978 si de data mai recenta criza pandemica, de proportii istorice, de Covid 19 declansata la inceputul anului 2020. Academicianul C. Kiritescu afirma in anii '70 (in 1976 in revista "Lumea") ca "aurul a fost izgonit din cetatea eterna". Oare? Desi rolul aurului a fost substantial redus odata cu modificarile introduse in Statutul FMI in 1976, politica FMI a fost prudenta in ceea ce priveste angajarea in noi tranzactii cu aur. Vanzarile de aur ale acestei institutii au fost facute in asa fel incat sa nu destabilizeze piata aurului (in 1999 s-au vandut 12,94 mln uncii, iar in 2009 inca 12,97 mln uncii). Dupa ultimele date publicate de WGC, FMI mai detine doar 2,814 tone de aur (adica 90,47 mln uncii, comparativ cu 103,4 mln uncii in anii '90). Dintre tarile dezvoltate, SUA detin cele mai mari cantitati de aur: 8133 tone in 2025). Detinerile de aur ale acestei tari au fost insa practic "inghetate" in 1979 urmare Acordului Smithsonian de la 1 august 1979 prin care convertibilitatea dolarului in aur a fost abandonata oficial.

Tarile in tranzitie au detinut sau detin in prezent cantitati de aur care sunt modeste in comparatie cu tarile dezvoltate. Datele privind detinerile de aur ale fostelor tari socialiste au fost extrem de limitate si controversate. Polonia (pana in ultimii ani) si Ungaria au detinut cantitati relativ modeste de aur. Conceptia celor mai multe dintre tarile in tranzitie a fost ca nu este necesar ca o anumita tara sa detina cantitati insemnate de aur in structura rezervelor sale internationale. Desi aurul joaca un rol economic si psihologic extrem de important, acesta este un activ care nu produce niciun fel de venituri. Aceste tari si-au mentinut rezervele sub forma de valute puternice. Aceasta varianta de gestionare a rezervelor este mai eficienta (detinerile de valute produc dobanzi) si confera o flexibilitate ridicata in situatia cand apar necesitati de plati. Vanzarea aurului este o operatiune anevoioasa, de fapt, deci lichiditatea este mai scazuta.

Detinerilor de aur ale Romaniei gestionate de Banca Nationala a Romaniei (BNR) au avut evolutii sinuoase la inceputul tranzitiei, dar au ramas constante in ultimii ani, in ciuda multe interferente ale politicului in administrarea rezervelor internationale si a aurului.

Detinerile de aur ale tarii noastre la 31 decembrie 2025 au fost de 103,6 tone, care la pretul pietei de la finele anului trecut au valorat 12,2 miliarde EUR (15.86% din total rezerve), conform datelor comunicate de BNR. Comparativ, la finele anului 1996, Romania detinea aproximativ 2,82 mln uncii adica circa 90 tone. Aurul detinut a ajutat tara noastra sa isi consolideze accesul pe pietele internationale de capital si ratingul de tara. In acelasi timp, aurul romanesc a fost si este unul dintre fundamentele de baza ale leului in perioada actuala. Fara existenta aurului, evolutia cursului de schimb al leului ar fi fost cu totul diferita.

Nu exista nici-o indoiala, ca Romania a detinut si va continua sa detina aur. Aceasta este politica ce trebuie urmata si pe care o sustinem pentru ca face parte din mentalul romanesc de la Daci si pana acum. In decursul istoriei sale, Romania si-a redus cantitatile de aur detinute, fie pe calea vanzarilor, fie pe alte cai (vezi problema tezaurului romanesc de circa 100 tone, depozitat spre pastrare la Moscova in timpul primului razboi mondial, care nu a mai fost restituit nici pana in ziua de azi), dar aurul a fost intotdeauna unul dintre activele de baza ale tarii. In acest scurt demers nu se pune sub semnul intrebarii necesitatea detinerilor de aur. Cu toate acestea, se poate pune intrebarea daca Romania detine mai mult aur decat s-ar justifica din punctul de vedere al gestionarii eficiente a rezervelor valutare, pe de o parte, si din punctul de vedere al datoriei externe (EUR 225,6 mld la 31 octombrie 2025 sau 60% din PIB), pe de alta parte. Se poate spune ca Romania detine in mod relativ suficient aur pentru gestionarea eficienta a rezervelor si a datoriei. La o eventuala convertire a unei parti din rezervele de aur in valuta se pot avea in vedere mai multe variante cum ar fi, de exemplu, prelucrarea unei parti din aurul detinut si vanzarea acestuia sub forma de bijuterii, piese numismatice, obiecte de podoaba sau de cult, etc. O alta optiune poate fi vanzarea unei parti din rezerva de aur contra valuta pentru o categorie de cetateni romani care doresc si pot sa faca o asemenea investitie, cu conditia ca valuta sa fie mentinuta in rezerva. Practic aceasta ar reprezinta un mod eficient de utilizare a unui activ care, potrivit unui analist englez, nu face altceva decat "sa adune praf".

Dar, in cele din urma, romanii par sa aiba totusi o alta atitudine fata de aur. Multe familii din tara au macar o micuta "comoara" de aur (verighete, inele, monezi sau bijuterii in general). Mai nou, romanii (in special barbatii) au inceput sa cumpere aur sub forma de mici lingouri care sunt pastrate ca investitii in familie. Un studiu recent arata ca barbatii investesc mult mai mult in aur decat femeile, care sunt portretizate ca fiind "nervoase" pentru a face asemenea tranzactii riscante. Asa ceva nu era posibil pana in decembrie 1989. Nu mai vorbim de persecutiile celor care inca mai aveau monezile de aur denumite "cocosei" pastrate in familii de dinaintea instaurarii socialismului in 1947. Chiar daca in ultima decada romanii au inceput sa investeasca si in alte instrumente, gen cripto-monede sau titluri de stat, aurul ramane mijlocul preferat pentru mentinerea valorii prin ani. Banii emisi de banca centrala nu mai au acest privilegiu de mult. Povestea de dragoste a romanilor cu aurul continua, iar cultul aurului in lume si la romani se va intari, caci vremurile actuale sunt prea incerte pentru a avea incredere in orice altceva.