Opinii

Intalnirea mea cu Europa nu a fost simpla. Prima mea plecare in afara tarii a fost in Germania, la Munchen, la o conferinta despre economia din Europa de Est. Cu autocarul, ca bani de avion nu aveam. La intoarcere, tot cu autocarul. Iar soferul cerea fiecaruia cate doua marci germane (euro nu exista atunci) "pentru vama" - cica "sa nu ne controleze". Dar eu nu cumparasem nimic de acolo, de ce sa-i dau unuia doua marci degeaba? Toata cealalta lume dadea. Spaga in vazul lumii, cu acordul tuturor. Ce cumparasera ei de acolo si ar fi fost interzis in Romania, nu stiu nici azi.

Apoi am mers la cursuri de jurnalism, la Praga, pentru ca publicatia la care lucram atunci avea un parteneriat cu o fundatie americana care ajuta jurnalistii din estul Europei sa inteleaga cum functioneaza lumea libera, cum faci un ziar, cum in finantezi. Nu era Fundatia Soros, fiti pe pace. Am mers cu trenul, ca bani de avion nu aveam nici de tura asta. La vama dintre Romania si Ungaria, controlorul de tren, probabil vames (era o femeie) pur si simplu mi-a deschis geanta si a inceput sa-mi cotrobaiasca prin lucruri - erau camasi, tricouri, nimic altceva. Am schimbat trenul in Budapeste si m-am nimerit intr-un compartiment cu un olandez si cu o maicuta americanca. Doar noi trei. Nu vorbeam bine engleza, dar franceza o vorbeam binisor.

Si ne-am inteles cumva, am vorbit cate in luna si in stele, cu niste necunoscuti, despre divinitate, despre spatiul infinit, olandezul era profesor de fizica. Pana a venit controlul dupa trecerea granitei din Ungaria in Slovacia. Pasapoartele lor erau bune, al meu nu. Pentru ca eram din Romania. M-a scos pe hol, nu vorbea nici engleza nici franceza, limbi pe care, de bine de rau, le stiam. Nici azi nu uit umilinta de atunci, desi aveam bilet valabil, in plus si un formular de invitatie emis de fundatia ce ma chemase si contrasemnat de Ministerul de Externe al Slovaciei. Am ajuns la Bratislava totusi si la Praga apoi.

Multi ani dupa, a trebuit sa ajung in Belgia, la Bruxelles. Pentru ca nu aveam o alta solutie sau nu exista atunci, am luat un avion cu escala la Frankfurt. Doar ca, atunci cand am ajuns la "nonUE" (Romania nu era in UE), coada era imensa. La coada UE treceau cate unul doi, fara nicio problema. Ofiterul de frontiera se uita la pasaportul meu romanesc si ma ia la intrebari: unde mergi, in ce scop, cat stai, un interogatoriu de fapt. Am pierdut legatura cu avionul de Bruxelles. Pentru ca aveam pasaport romanesc, iar Romania nu era in UE.

Am mers la Roma, dupa aderarea Romaniei la UE. Mi-au trebuit 30 de secunde sa trec de vama italiana. Am pus pasaportul pe un dispozitiv si asta a fost. La "nonUE", coada era imensa si mi-am amintit de povestea de la Frankurt, de cu multi ani in urma.

Milioane de romani, asemenea mie, au trait tristetea de a vedea ca nu sunt tratati la fel ca ceilalti europeni. Acum suntem. Romanii nu mai sunt priviti ca paria societatii. Ca unii care le fura locurile de munca germanilor. Daca ai competente potrivite, te poti angaja oriunde in UE. Daca vrei.

Dar voi, cei patru milioane care lucrati in UE, ce vreti? Vreti sa va intoarceti la vremea in care incepea sa va tremure mainile cand vedeati un politist pe strada? Ati uitat de vremea cand petreceati o zi intreaga in fata ambasadei Germaniei pentru o viza? La ambasada Spaniei, cand petreceati o zi intreaga pentru o viza? Stiu cozile de la ambasadele Germaniei si Spaniei. Pentru ca drumul meu spre job era cam pe acolo. Acum nu mai e nimeni la coada. Te urci in avion si ajungi la Madrid. Sau, daca te tin nervii, te urci in masina si ajungi la Berlin. Nimeni nu te intreaba cum te cheama. Nimeni nu-ti verifica pasaportul.

Votul antiUE si proRusia va pedepsi intreg poporul. Popor care a luptat, zeci de ani de zile, sa fie in rand cu celelalte popoare. Si sa fie respectat. Este respectat azi.

Nu va faceti iluzii. Istoria se repeta. Este complet falsa ipoteza ca istoria nu se repeta. Uitati-va in istorie.