Opinii

Am vazut in media o interpretare reluata a relatiei intre deficitul bugetar si investitiile publice, ce este subreda. Aceasta interpretare este asumata de unii oficiali guvernamentali. Cand se ajunge cu deficitul bugetar la 9,28% in 2024 (potrivit metodologiei ESA), cand tara este amenintata de scadere de rating si dificultati mari de acces la finantare/refinantare, cand cheltuieli permanente consuma foarte mult din bugetul public, ar fi bine sa se arate smerenie. Revin, de aceea, asupra acestei interpretari, avand in vedere situatia grava a bugetului public (a se vedea textul meu, "Investitiile publice si deficitul bugetar", Consiliul Fiscal (CF), martie 2024, si documente ale CF).

Deficitul bugetar in 2024 a depasit pe cel din anul pandemiei (2020) - cand a fost 9,2% din PIB. Deficitul de 9,28% din 2024 este rezultatul unor imprudente in constructia bugetelor si derapaje considerabile, subestimarea necesitatii de consolidare fiscala. Suita de crize nu poate justifica un asemenea deficit, fiindca acestea au lovit nu numai tara noastra.

A functionat si teza ca deficite mici impiedica dezvoltarea, ceea ce a condus, intre alte cauze, la intrarea in procedura de deficit excesiv (PDE) in 2020 - Romania fiind singura tara din UE sub PDE in acel an. Aceasta teza subestima rolul fondurilor europene si posibilitatea ca din resurse proprii ale bugetului sa se aloce bani pentru investitii. Exista si opinii conform carora aducerea deficitului bugetar in jur de 6% din PIB in 2022 ar fi o dovada de consolidare bugetara dupa anul pandemiei; se omite insa ca in 2021 productia si-a revenit si veniturile fiscale au crescut, iar in 2022 a survenit "inflatia surpriza" (provocata de urcarea brutala a costului energiei, dereglari in lanturi de aprovizionare), care a umflat mult veniturile nominale ale bugetului. Cu atat mai regretabil este ca anii preelectorali si electorali au blocat consolidarea bugetara. Iar contextul international in deteriorare acum ne-a prins cu garda joasa. A cui este responsabilitatea? Si de ce nu se invata din alte episoade de criza prin care a trecut Romania?

Deficitul bugetar din 2024 in Romania a fost de departe cel mai inalt din UE; dupa Romania, mult mai jos este Polonia, cu deficit de 6,6% din PIB in 2024, dar care are surplus de cont curent, in timp ce in Romania deficitul de cont curent a fost peste 8% din PIB in 2024. Iar cca. 2/3 din deficitul de cont curent al Romaniei a fost finantat prin imprumuturi. Cei care noteaza ca si alte state au deficite bugetare mari nu judeca tabloul intreg. Am mentionat Polonia, care are surplus de cont curent. Mai mult, cheltuielile de aparare in Polonia au fost de 4,7% din PIB in 2024. Daca nu ar fi crescut cheltuielile de aparare atat de mult, deficitul bugetar in aceasta tara ar fi fost probabil in jur de 4% din PIB. Si Slovacia a avut in 2024 un deficit bugetar peste 5% din PIB, dar este in Zona Euro, nu are risc valutar. Si exemplele pot continua.

Sa revin la interpretarea relatiei evocate. Se afirma ca atat timp cat investitiile publice sunt, ca procent din PIB, in preajma deficitului bugetar, cum ar fi fost relatia in 2024, situatia nu ar fi dramatica. Se considera si ca deficitul primar (ce exclude cheltuielile cu dobanzile) ar fi fost ca procent din PIB sub investitiile publice. Dar ambele comparatii folosesc un rationament defectuos, daca avem in vedere ca banii europeni detin mult din finantare in investitiile publice. Cum asemenea resurse financiare apar atat pe partea de cheltuieli, cat si la venituri in bugetul public, raportul intre investitii publice finantate din resurse proprii si imprumutate si deficitul bugetar este mult subunitar; a fost subunitar si in raport cu deficitul primar. Aceasta situatie are de ce sa ingrijoreze, mai ales la un nivel al deficitului bugetar de peste 9% din PIB si cand ponderea cheltuielilor permanente (rigide) este foarte mare in cheltuielile totale. Invocarea unor "reguli de sustenabilitate" pentru finantele publice, ce ar fi respectate, nu are sens. Lucrurile stau altfel. In plus, la deficite foarte inalte, pietele reactioneaza aproape instinctiv.

Mai mult, investitiile trebuie sa fie efectuate cu precadere in domenii ce ajuta productia de tradables (bunuri de export si care pot inlocui importul), mai ales cand deficitele externe sunt foarte mari, cum este cazul la noi. Investitiile publice nu pot justifica deficite bugetare foarte mari in mod sistematic. Fiindca, dupa o asemenea logica, ar insemna ca se poate ajunge cu deficite chiar la peste 10% din PIB. Pietele nu ar finanta asemenea deficite. Comisia Europeana indeamna la protectia investitiilor publice pentru dezvoltare, dar nu prin practicarea de deficite bugetare nesustenabile. Un buget public are nevoie de venituri proprii adecvate, care sa permita finantarea de investitii publice.

Si intervine o intrebare legitima: daca "regulile de sustenabilitate" sunt respectate, cum se afirma, de ce este nevoie de ajustare fiscala de amploare in Romania? Raspunsul de bun[1]simt este ca regulile invocate nu sunt formulate si interpretate in mod corect.

O alta intrebare este de ce am ajuns la asemenea deficite bugetare. In politica economica, alegerile implica compromisuri (trade-offs); nu pot fi satisfacute toate solicitarile, realizate toate obiectivele, in acelasi timp. Realitatea este ca s-au scapat haturile din mana, si nu numai pentru ca au fost ani electorali. Au lipsit un simt al prioritatilor si urgentelor, o programare bugetara clarvazatoare. Este de repetat: succesiunea de crize nu poate justifica cresterea puternica a deficitelor bugetare in anii ultimi.

Privind reforma pensiilor, care a pus presiune pe bugetul public in 2024 si cu efect deplin in 2025, cu atat mai mult ar fi fost nevoie ca programarea bugetara sa o considere. Consiliul Fiscal a pledat, de altfel, pentru o gradualizare a implementarii acestei reforme. Si co[1]finantarea investitiilor din fonduri europene trebuia sa fie considerata in programarea bugetara in raport cu impactul asupra deficitului bugetar.

La finele lui 2024, datoria publica a tarii a fost de 54,6% din PIB si viteza sa de crestere este rapida, daca nu se iau masuri de corectie a deficitului bugetar. Cei care remarca ca alte state din UE au datorii publice considerabil superioare pierd din vedere ca Romania nu este in Zona Euro, deci exista risc valutar, iar deficitele bugetare mari ingreuneaza accesul la finantare, pot induce reactii nervoase ale pietelor.

Romania are o piata financiara interna foarte subtire, ce nu ajuta finantarea deficitului - bancile au limite de expunere si nici nu poti miza excesiv pe fondurile de pensii ca finantatori. Iar a te finanta numai pe piata externa este foarte periculos si nici posibil.

Starea precara a bugetului public al Romaniei, cu venituri fiscale (inclusiv contributii) foarte joase (26-27% din PIB, fata de media de peste 40% in UE, fata de 34-35% la tarile din regiune), este un handicap enorm. Sa faci a corectie de mare amplitudine cand mediul international este mai mult decat nefavorabil, cand esti obligat sa aloci considerabil mai multe resurse pentru aparare, este o misiune extrem de dificila. Dar nu avem cale de intors, dupa greselile din anii trecuti. Neglijarea necesitatii de venituri fiscale suplimentare isi arata coltii acum.

Cum subliniaza documente ale Consiliului Fiscal, consolidarea fiscala nu se poate face numai pe partea de cheltuieli; este necesara o crestere a veniturilor fiscale. Dar aceasta constatare trebuia sa fie o preocupare constanta a guvernelor.

Consolidarea fiscala este necesara si fiindca Romania sufera de "sindromul deficitelor gemene" (twin deficits); la deficitul bugetar foarte inalt se adauga unul de cont curent foarte inalt. Deficitul de cont curent al Romaniei este intre cele mai mari (ca procent din PIB) in UE si este singular in regiune; Cehia, Ungaria, Polonia, ce sunt tari cu care ne comparam in mod traditional, au deficite mult inferioare. Deficitul bugetar foarte mare explica in buna masura deficitul de cont curent. Daca nu vom diminua deficitul bugetar in mod considerabil, s-ar putea pierde increderea in leu, am putea asista la iesiri de capitaluri din tara, s-ar produce mari presiuni catre deprecierea monedei nationale. Contextul international tot mai nefavorabil complica mult situatia economica autohtona. Trebuie sa se inteleaga ca BNR nu poate fi un factotum, ca nu poate asigura singura stabilitatea macroeconomica a Romaniei.

Noua clauza derogatorie pusa in miscare de CE (cu referire la cheltuielile de aparare) nu exonereaza Romania de nevoia de consolidare fiscala in anii ce vin, cum ar putea gandi unii. Clauza nu modifica realitatea economica.

Trebuie sa avem venituri fiscale mai mari si sa restrangem cat mai mult din cheltuieli, sa cheltuim cat mai eficient. Si sa folosim la maximum fondurile europene. Suntem in situatia de a pierde multe miliarde de euro din PNRR. Romania trebuie sa faca tot ceea ce este posibil pentru a recupera cat mai mult din timpul pierdut. BID (Banca Romana pentru Investitii si Dezvoltare) poate juca un rol similar in economia romaneasca cu cel al BEI in UE.

Absorbtia intensa a fondurilor europene poate atenua impactul contractionist al corectiei fiscale necesare, ca si socul produs de razboiul comercial, de contextul geopolitic. Si din acest punct de vedere se vede importanta apartenentei la UE. Nici nu se poate concepe o intrare a Romaniei in insolventa, avand in vedere ca este stat membru UE. Dar aceasta nu implica evitarea unei corectii bugetare severe.

Cadrul Financiar Multianual (CFM) va aloca probabil mai putine resurse Romaniei in noul exercitiu. Noul CFM se va schimba, avand in vedere provocarile pentru UE legate de competitivitate si aparare/securitate.

Romania a capatat "dependenta" de fondurile europene, care se poate intoarce ca un bumerang cand aceste resurse se vor diminua drastic in mod inevitabil - dupa 2026 se termina PNRR, iar banii din CFM se vor reduce in urmatorul exercitiu financiar. Scaderea masiva a resurselor europene disponibile ar influenta executia bugetara, investitiile publice, balanta de plati si PIB-ul potential. Aceasta perspectiva este un argument pentru ca ajustarea macroeconomica sa se produca intr-un timp rezonabil, prin masuri credibile.

Fondurile europene masive pun in discutie modelele de evaluare a sustenabilitatii fiscale (debt sustainability analyses - DSA), dat fiind ca aceste resurse nu sunt permanente; si modelele de judecare a echilibrelor in general in economie, ale balantei de plati,suscita intrebari din acelasi motiv.

Un gand final: dezbaterea publica are nevoie de mai multa onestitate profesionala si mai putina propaganda, chiar daca stiinta economica opereaza cu aproximari si supozitii, cu concepte adesea controversate (ex: output gap / deficit de cerere cand discutam pozitia fiscala)