Opinii

Intr-o lume marcata de incertitudini, conflicte si transformari tehnologice rapide, Uniunea Europeana este chemata sa-si regandeasca modelul de dezvoltare. Pandemia, criza energetica, razboiul din Ucraina si tensiunile comerciale globale au pus sub semnul intrebarii dependentele externe si fragilitatea economica a continentului. In acest context, ideea de autonomie strategica deschisa a castigat teren: nu un pas spre izolare, ci o forma de reafirmare a capacitatii europene de a actiona independent, fara a renunta la principiile deschiderii si cooperarii internationale.

Dar autonomia nu este posibila fara prosperitate economica durabila. Iar in aceasta ecuatie complexa, discutam si despre modelul social european. Nu doar pentru ca sustine o Europa mai echitabila, ci pentru ca propune un model de dezvoltare economica care pune accentul pe investitii publice, inovare, solidaritate si echilibru intre interesele pietei si cele ale societatii.

Autonomia strategica nu poate insemna doar reconstructia unei industrii militare sau a unor capacitati tehnologice de varf. Ea trebuie sa insemne refacerea capacitatii Europei de a-si genera propria prosperitate, printr-o economie competitiva, dar si echitabila. Inseamna reconsolidarea unor sectoare strategice - de la energie si agricultura la microelectronica si inteligenta artificiala - in paralel cu protejarea lucratorilor, crearea de locuri de munca bine platite si combaterea inegalitatilor.

Autonomia strategica trebuie sa fie pentru cetateni, nu doar pentru elitele economice. Ea presupune ca fiecare stat membru, fiecare regiune, fiecare comunitate sa aiba acces real la oportunitatile dezvoltarii. O Europa care produce si inoveaza in interior, dar redistribuie in mod echitabil in exterior, este o Europa capabila sa fie cu adevarat autonoma - si respectata in lume.

Proiectele strategice ale UE trebuie sa fie transparente, discutate public, controlate democratic. Fara implicarea cetatenilor, a sindicatelor, a societatii civile, autonomia poate deveni o decizie tehnocratica, instrainata de nevoile reale ale oamenilor. O Europa autonoma trebuie sa fie si o Europa participativa, in care vocea cetateanului conteaza. Daca vrem o Uniune Europeana capabila sa reziste socurilor externe si sa-si defineasca viitorul cu incredere, avem nevoie de un nou contract economic si social european. Unul bazat pe prosperitate durabila, pe solidaritate intre regiuni si generatii, pe inovatie responsabila si pe democratie reala.

Proiectul european nu poate avansa coerent fara un dialog constant intre nivelul national si cel european. Aceasta legatura este cu atat mai importanta cu cat valorile pe care le promoveaza - justitie sociala, solidaritate, protectia muncii si echilibru economic - trebuie sa fie aplicate unitar, nu doar enuntate in declaratii de principiu. Coerenta intre discursul european si cel national este esentiala pentru a pastra credibilitatea si sprijinul cetatenilor.

Statele membre sunt cele care transpun in practica marile directii europene. Daca ele nu reusesc sa demonstreze ca integrarea europeana aduce prosperitate reala si protectie sociala, proiectul UE isi pierde forta politica. O Uniune Europeana solida nu poate exista fara partide social-democrate puternice si responsabile la nivelul fiecarui stat membru. Legatura dintre cele doua niveluri este mai mult decat una ideologica - este una de responsabilitate politica comuna.

In fata inegalitatilor crescande, a insecuritatii economice si a retragerii tot mai vizibile a statului din rolul sau de garant al echitatii, cetatenii cauta solutii. Nu lozinci, nu promisiuni goale, ci directie clara si actiune concreta. Iar aceasta directie poate veni doar de la lideri ancorati in realitate, care stiu ca demnitatea sociala nu se negociaza, ci se apara.

Este momentul ca liderul social-democrat sa devina arhitectul unui nou contract social, fundamentat pe incredere, echitate si solidaritate. Sa revalorizeze ideea unui stat activ - nu ca instrument de control, ci ca partener al cetateanului. Sa puna in centrul actiunii politice binele comun, nu interesele clientelare sau personale.

Dar poate cea mai mare provocare este sa demonstreze ca social-democratia nu apartine trecutului, ci viitorului. Un viitor in care Uniunea Europeana nu este perceputa ca un mecanism birocratic distant, ci ca un proiect politic viu, al tuturor cetatenilor. In acest sens, liderul social-democrat trebuie sa fie atat vocea unei Europe sociale, cat si puntea de legatura intre Bruxelles si satul romanesc, intre Parlamentul European si strada din cartierul muncitoresc.

Europa are nevoie de o stanga care sa inspire, nu doar sa administreze. O stanga care incepe cu un lider capabil sa vorbeasca despre egalitate intr-o lume a cinismului, despre solidaritate intr-un timp al fragmentarii, despre umanitate intr-o era a algoritmilor.

Astazi, mai mult ca oricand, nu doar doctrinele conteaza, ci oamenii care le intruchipeaza. Iar viitorul social-democratiei europene se scrie in fiecare capitala, in fiecare parlament national, in fiecare oras. Este timpul liderilor care nu se ascund, ci inspira incredere - fara aroganta, fara metode fanariote.

Dan LUCA este expert in afaceri europene si comunicare strategica.