Opinii

Am decis sa scriu aceste randuri ca urmare a ceea ce s-a hotarat in Adunarea actionarilor de la societatea Aeroporturi Bucuresti, cand Ministerul Transporturilor a respins solicitarea Fondului Proprietatea referitoare la reluarea procesului de selectie a unui auditor financiar, care avea ca atributii si pregatirea listarii societatii la Bursa de Valori Bucuresti. Se impune o precizare foarte importanta: Ministerul Transporturilor detine 89% din Compania Aeroporturi Bucuresti.

In cateva cuvinte incerc sa explic de ce exista aceasta frica a companiilor de stat de a se lista la Bursa?

Suntem la Momentul T 0, cand compania nu este cotata la bursa. Sa vedem ce se petrece in aceasta companie la acest moment T 0! Fiecare companie de stat este fieful unui partid care taie si spanzura dupa bunul plac, nu dupa interesul companiei. Este important ca cei trimisi de partide sa o duca bine. Nu exista transparenta privind actul decizional. Numirile in functiile de conducere, si nu numai, se fac pe criterii politice. Consiliile de administratie sunt ocupate de neamuri, sotii, amante, lipitori de afise. Pregatirea acestora nu are nicio legatura cu domeniul de activitate al companiei. Organigramele sunt supra dimensionate, partidele au tot interesul ca acestea sa fie cat mai mari pentru a angaja cati mai multi loialisti. Standardele de guvernanta corporativa sunt doar pe hartie. Nivelul salarizarii se stabileste la mica intelegere-sindicate, actionari(statul), consilii de administratie- toti de-ai lor. Este un control politic total asupra tuturor deciziilor. Veniturile consiliilor de administratie se pot dubla, tripla sau se pot multiplica de mai multe ori. Ordonanta de urgenta 109/2021 privind guvernanta corporativa a intreprinderilor publice prevede la Art.8 al.2 "Remuneratia membrilor consiliului de administratie este stabilita de catre autoritatea publica tutelara prin contractul de mandat, in structura si limitele prevazute la alin.(3) s i(4)." Pare dura aceasta prevedere din ordonanta, dar trebuie sa precizam cine poate fi autoritate publica tutelara: ministerele de resort, consiliile judetene, primariile...Toate aceste structuri sunt populate tot cu politicieni.

Sa presupunem ca suntem la Momentul T1, cand compania este cotata la bursa. Statul ar fi nevoit sa cedeze o parte din controlul asupra societatii catre actionarii minoritari care au cumparat actiuni prin bursa. Deci a aparut un actor nou, actionarul minoritar, care vrea sa stie in orice moment ce se petrece cu banii investiti in actiuni. Aceasta inseamna ca este nevoie de o transparenta totala pentru tot ce se intampla in firma respectiva. Actionarii minoritari, care sunt de fapt investitori privati vor solicita ca in compania unde ei si-au investit banii sa se practice o guvernanta corporativa reala, bazata pe competenta. "Pierderea controlului", desi partiala, este de neacceptat pentru cei care au facut ce au vrut in aceste companii. Este greu sa dai seama cuiva, acum, dupa ce ani la rand ai fost stapan absolut. Niciun politician nu poate accepta o limitare a libertatii de miscare in acea companie. Este lesne de inteles ca presiunea pentru performanta nu este pe placul managementului companiei. Performanta este necesara pentru a multumi investitorii si, mai mult, pentru cresterea increderi acestora in investitia facuta. Raportarile(auditurile) periodice, ca expresie a transparentei, sunt o corvada in plus si greu de digerat pentru companie. Poate cea mai incomoda raportare este cea care comunica schimbarile din conducerea companiei. Toate acestea limiteaza manevrele politice si jocurile de culise. Si mai este o problema foarte importanta: niciun investitor nu vrea sa vada ca de banii lui se ocupa manichiuristele, frizeritele, top modelele, "optarii"(cei fara bacalaureat) sau cei care au absolvit un chiosc universitar, ceea ce inseamna ca nu vor mai avea loc angajari politice.

Listarea va avea efecte pozitive pentru compania, va avea acces la capital pentru investitii, va creste profesionalismul si competenta, va fi foarte cunoscuta atat pe plan intern, cat si extern(internationalizarea companiei). Acest esafodaj de argumente, pro listare, este eclipsat de interesele politicianiste. Politicienii sunt dispusi sa faca orice pentru a-si pastra loialistii in capul mesei cu bucate.

Prin listarea la bursa poate se va aplica si in companiile de stat ceea ce Socrate definea prin oikeopragia, insemnand ca fiecare persoana sa faca ce stie mai bine.

Pentru Romania efectele pozitive vor fi evidente: vor creste veniturile la buget din vanzarea pachetelor minoritare si din dividende, se va dezvolta piata de capital, va creste capitalizarea Bursei.

Doar politicieni se tem de listarea la bursa deoarece ii obliga sa renunte la privilegii si, totodata, ii scoate si din zona de confort. Companiile de stat, care sunt si hub-uri electorale, prin listarea la Bursa vor fi evaluate onest de piata, si nu de partide. Frica de a pierde controlul asupra companiilor de stat este cea care genereaza aceasta reticenta.

Dar vor avea politicieni anvergura si arhitectura intelectuala sa gireze listarea la Bursa a companiilor de stat? Indiscutabil, este nevoie de o injectie de vointa politica! Si de o schimbare de paradigma!-

Opinie Gheorghe Bacanu, cititor ZF.