Opinii

Constitutia noastra spune ca institutia prezidentiala si institutia guvernului fac, ambele, parte din "puterea executiva" (celelalte doua puteri fiind "puterea legislativa", adica Parlamentul si "puterea judecatoreasca".)

Acum noi avem un guvern, stim cu totii din cine este compus el. Avem, asadar, o parte a puterii executive si pentru a o completa pe aceasta, mai este nevoie de un presedinte. Dar ce poate face un presedinte?

Este o gluma in popor: "Cine canta in casa, cocosul sau gaina?" Adica cine conduce gospodaria, femeia sau barbatul? Haide sa urmam gluma si sa spunem ca presedintele este "cocosul" si guvernul "gaina".

Sa ne aducem aminte.

In mai 1990, Ion Iliescu a castigat, covarsitor, alegerile prezidentiale (85%). Cu un guvern de umplutura - pentru ca noi nu stiam atunci ce-i aia democratie, ce-i separarea puterilor in stat - Iliescu a facut tot ce-a vrut. Nu amintesc decat de mineriadele care au inspaimantat nu doar Romania, ci intreaga Europa. Petre Roman sau Theodor Stolojan, premieri, au fost doar niste fraieri. "Industria Romaniei este un morman de fiare vechi" - spusa adevarata a lui Petre Roman a ramas doar o spusa, intrucat nimic nu s-a schimbat pentru ca nu a vrut Ion Iliescu. Pentru ca "cocosul" era cel care canta.

In 1996, Emil Constantinescu l-a invins in alegeri pe Ion Iliescu. Constantinescu a mers bine o vreme - cam doi ani. Asa cum se vad lucrurile azi si cum au simtit-o cei care au trait-o, a fost o perioada foarte grea. Pentru ca, ce era numit atunci reforma, a lovit in multi. Inevitabil, "mormanul de fiare vechi", de care vorbea Petre Roman in trecut, a fost inchis, in parte, pentru ca nu mai erau bani ca sa fie sustinut. Puterea s-a mutat de la Constantinescu (Palatul Cotroceni) la guvern (Palatul Victoria), iar Constantinescu a admis, la final, de mandat: "Am fost invins!" De cine? "De structuri", zicea el. Adica de ceea ce toti candidatii de azi numesc "sistem", fara sa stie insa sa-l numeasca, fara sa stie ce este el de fapt. Disparitia PNTCD de pe scena politica s-a petrecut si pentru ca Constantinescu, sustinut de taranisti, nu a mai candidat pentru un al doilea mandat. Disparuse "diverul".

Anul 2000: dupa ce Constantinescu "a fost invins de structuri", Iliescu s-a intors la Cotroceni, prin vointa poporului. Ceilalti competitori, basca pe chelie. Isarescu inapoi la BNR, Stolojan la Bruxelles, trai neneaca pe banii babacului.

Nastase a ajuns premier si sef al PDSR. Nastase a vrut sa introduca cota unica de impozitare in anul 2000. Dar, in epoca, canta cocosul, nu gaina. Nastase era, de jure, presedintele PDSR (azi PSD), dar, de facto, era Ion Iliescu. Iar Iliescu i-a zis: Bai acesta, comanda la mine! Oricat de puternic era Nastase, si era, comanda era la Ion Iliescu. Iar cota unica de impozitare nu a fost introdusa in 2000 pentru ca nu a vrut Ion Iliescu.

Cota unica de impozitare a fost introdusa in mandatul prezidential al lui Traian Basescu.

Mandatullui lui a fost bun o perioada - pentru el. A decis in privinta treburilor administrative, cat timp s-a inteles cu liberalul Calin -Popescu Tariceanu, premier. Cand nu s-au mai inteles, a inceput sa cante gaina. Decizia s-a mutat de la Palatul Cotroceni la Palatul Victoria. Iar Basescu a ramas doar sa semneze decrete care decorau generali ajunsi la pensie.

Apoi, in guvernul Boc (dupa alegerile prezidentiale din 2009; alegerile legislative avusesera loc in 2008), lui Basescu i-au revenit bujorii in obraji. A reusit sa rupa alianta de stanga care avea majoritatea in Parlament si a format un nou guvern, cu pretentii de dreapta. A condus, practic, acel guvern. El a anuntat taierea salariilor, in vremea crizei si acordul cu FMI. Este un gest de curaj facut la acea vreme pentru ca Boc, premier, nu avea autoritatea publica, increderea publica, de a anunta masuri atat de dure. Cocosul canta, din nou, la Palatul Cotroceni.

In vremea guvernului Ponta (incepand din 2010), cocosul nu a mai cantat. In afara de "dotorre" sau de povestea cu ochii dati peste cap de Ponta la intalnirea despre "deficitul structural", Basescu nu a mai produs nimic.

Ce vreau sa spun cu asta? Constitutia noastra este ciudata, dar este buna, pana la urma, asa enervanta cum este ea. Presedintele nostru nu este nici cal nici magar. Daca are putere asupra partidului de guvernamant, atunci va decide. Daca nu are, atunci va fi un presedinte care va semna decrete de urcare in grad a unor generali care ies la pensie la 40 de ani.

Azi, noi nu avem "un partid de guvernamant", ci o coalitie. Coalitia formeaza majoritatea parlamentara. Daca presedintele se va intelege cu aceasta majoritate parlamentara, va avea un cuvant de spus. Daca nu, nu.

Cum zic pustii de azi: csf? No csf!