Opinii

Unul dintre proiectele incluse in cel de-al doilea pachet legislativ pentru care guvernul si-a asumat raspunderea in parlament aduce alte modificari Codului Fiscal, cea mai de impact vizand impozitarea companiilor. Desi conform declaratiilor oficiale si unor variante intermediare ale proiectului, impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA) urma sa fie eliminat si, in compensare, sa fie inlocuit cu o asa numita taxa pe afiliati, in forma finala a fost mentinut IMCA si au fost adaugate si prevederi restrictive pentru cheltuielile grupurilor de companii. In ciuda faptului ca autoritatile au constatat ca incasarile din IMCA nu au fost la nivelul preconizat si ca afecteaza investitiile, l-au pastrat, urmand ca noua regula pentru afiliati sa se aplice companiilor care nu indeplinesc criteriul de volum pentru IMCA.

Aceasta situatie nu este foarte departe de scenariul vehiculat in ultima vreme referitor la extinderea IMCA pentru toate companiile. De altfel aceasta noua regula de deductibilitate ar putea afecta negativ si mai mult unele companii.

In acest sens, luam un exemplu numeric simplu: doua companii se pozitioneaza cu cifra de afaceri (determinata in sensul prevederilor privind IMCA) in jurul plafonului de 50 milioane euro, una fiind la nivelul plafonului iar cealalta usor sub plafon. Daca presupunem ca acestea au o structura similara de costuri si aceeasi profitabilitate (luam spre ex. o rata a profitului de 6,25%, care este pragul sub care IMCA este mai mare decat impozitul pe profit) si au aceeasi rata a cheltuielilor cu afiliatii supuse limitei, in raport cu cheltuielile totale (de ex. 4%, din care 3% vor fi nedeductibile), compania cu cifra de afaceri sub 50 milioane euro, care intra sub incidenta noii reguli, va plati un impozit pe profit mai mare decat cel pe care l-ar plati compania care intra sub incidenta IMCA, asa cum se poate vedea din exemplul numeric de mai jos.

Desigur, calculul este unul simplist si exclude ajustarile care se aplica din punct de vedere fiscal atat la determinarea impozitului pe profit, cat si la determinarea IMCA, insa comparatia este relevanta pentru companii cu o valoare similara a costurilor cu afiliatii (ca procent din cheltuielile totale), cu profitabilitate similara, dar cu cifre de afaceri diferite, care le duc fie in aplicarea IMCA, fie a taxei pe afiliati.

Totodata, acest exemplu depinde desigur de dimensiunea suportului de care beneficiaza societatile din partea grupului. Astfel, taxa pe afiliati va afecta semnificativ companiile cu o profitabilitate deja ridicata, obtinuta si cu ajutorul suportului oferit de grup, care ajung sa plateasca un impozit si mai ridicat ca urmare a nedeductibilitatii acestor cheltuieli.

Asa-numita "taxa pe afiliati" reprezinta, in fapt, o limita de deductibilitate pentru tranzactiile cu afiliatii, care nu tine cont de substanta economica a tranzactiilor, necesitatea si nivelul de documentare a serviciilor primite de la partile afiliate, ci reprezinta doar un criteriu cantitativ prin care sunt penalizate companiile care apeleaza la suportul grupului pentru a-si desfasura activitatea in cele mai bune conditii.

Fata de proiectul initial, aceasta noua regula a suferit unele schimbari, cum ar fi:

￢ Limita de deductibilitate scade de la 3% la 1%, insa baza se modifica . Astfel, daca anterior limita de 3% se calcula prin raportare la cheltuielile de aceeasi natura cu cele supuse limitei (cumulat in raport cu terti si afiliati), acum limita de 1% se calculeaza raportat la totalul cheltuielilor inregistrate in evidenta contabila;

O astfel de re-asezare a limitei s-ar putea dovedi mai benefica, cel putin pentru unii contribuabili, si ar mai indulci din gustul amar lasat de prima forma propusa. Astfel, la o prima vedere, ar putea parea avantajate companiile cu rulaje mari (de ex. cheltuieli semnificative cu bunurile vandute) a caror baza de calcul va fi una semnificativa.

De asemenea, pe baza formularii actuale, s-ar parea ca doar partea care depaseste 1% este nedeductibila, in timp ce pe prima forma propusa, daca se depasea pragul de 3%, toate aceste cheltuieli cu afiliatii erau nedeductibile;

￢ Potrivit textului de lege, sunt exceptate de la aplicarea acestei limite companiile care au o cifra de afaceri de peste 50 de milioane EUR (calculata pe baza prevederilor referitoare la impozitul minim pe cifra de afaceri). Astfel, se poate considera ca aceasta taxa pe afiliati nu ar trebui sa se suprapuna cu IMCA.

Ce se intampla insa daca o companie intra sub incidenta IMCA, depasind pragul privind cifra de afaceri, dar este suficient de profitabila incat ajunge sa datoreze impozit pe profit?! Potrivit textului actual al proiectului de lege, se poate interpreta ca nici in aceasta situatie nu i se va aplica limita de 1%.

￢ Limita de 1% se aplica cheltuielilor legate de drepturile de proprietate intelectuala, management si consultanta ; astfel, cheltuielile cu dobanzile au fost eliminate din cadrul acestei limite, ceea ce reprezinta o veste binevenita, mai ales ca, asa cum aminteam anterior, pentru aceste cheltuieli Codul Fiscal prevede deja reguli specifice de limitare, ce au la baza o Directiva Europeana;

De asemenea, legea prevede si anumite exceptii, destul de limitative insa. Acestea nu sunt supuse limitarii, dar nici nu intra in baza discutata mai sus, la care se aplica procentul de 1%.

￢ Limitarea se aplica numai in ceea ce priveste cheltuielile cu afiliatii straini. Desi aceasta modificare este una binevenita si solicitata de mediul de afaceri, avand in vedere dubla impunere ce s-ar fi generat in Romania (prin taxare la nivelul prestatorilor romani, dar si a beneficiarilor sub forma negarii deductibilitatii) se poate pune problema unei potentiale discriminari intre prestatorii nerezidenti si cei rezidenti, care ar putea duce Romania in procedura de infringement ;

￢ Limitarea nu se aplica pentru persoanele care detin un acord de pret in avans. Aceasta este practic o "invitatie" la initierea de acorduri de pret in avans cu privire la aceste tranzactii cu afiliatii, care ar putea deveni tot mai atractive. Textul de lege ridica insa anumite semne de intrebare, in special in ceea ce priveste acordurile de pret in avans care s-ar emite in cursul anului 2026.

Asadar, ramane de urmarit aprobarea noii legislatii privind taxa pe afiliati si daca aceasta va colecta la bugetul de stat mai mult decat a facut-o impozitul minim pe cifra de afaceri. Companiile ar trebui sa evalueze impactul acestor noi reguli asupra situatiilor lor financiare, prin identificarea cheltuielilor cu afiliatii pe categoriile supuse limitei, dar si sa exploreze oportunitatea initierii de acorduri de pret in avans.