Opinii

Recentele dezvaluiri ale Premierului, "salaryleaks", despre explozia salariala necontrolata din domeniul public au generat cateva intrebari legitime legate de (ne)implicarea institutiilor statului cu atributii in controlul cheltuirii banului public: Curtea de Conturi, Ministerul Finantelor,.

O precizare se impune: aceasta explozie salariala a fost inregistrata la nivel de directori, consilii de administratie, structuri birocratice, unde nivelurile salariale au ajuns sa rivalizeze cu remuneratiile din multinationale occidentale, fara ca performanta sau creativitatea manageriala sa justifice in niciun fel aceste niveluri. Toate aceste majorari sunt trecute pe nota de plata a firmelor private si a contribuabililor. Salariile acestora se situeaza cu mult peste aspiratiile functionarilor, care se zbat pentru obtinerea unui salariu decent.

In timp ce scolile si spitalele se lupta cu lipsuri mari, in administratia publica, profitand de un sistem legislativ lax si excesiv de permisiv, interpretabil, s-au format conclavuri de bunastare si chiar de lux, toate acestea pe bani publici, in mare parte imprumutati. Vorba Doamnei Thatcher "cheltuiesc banii altora".

Ce anume a contribuit la realizarea acestei debandade salariale, inrudita cu haosul salarial?

Lipsa unui cadru legislativ ferm, clar, coerent care sa reglementeze salarizarea unitara a permis fiecarei institutii sau companii de stat sa-si construiasca propriul "funnel" salarial, prin care au accesat fonduri bugetare "personalizate" pentru structurile lor. Din punct de vedere salarial au devenit stat in stat, cu propriile reguli construite pentru a-si atrage cat mai multe beneficii. Salariile au fost stabilite arbitrar, opac, fara nicio legatura cu realitatea economica, la limita cadrului legislativ. S-a trecut apoi la un fel de karaoke salarial, practica majorarilor salariale cuprinzand, aproape, intreg sistemul bugetar.

Directorii financiari si contabilii sefi au renuntat, probabil, la statutul lor de paznici ai legalitatii cheltuirii banului, inchizand, complice, ochii la aceste inventii salariale. Apartenenta la sistemul care trebuia controlat i-a facut sa fie ingaduitori si chiar profitori ai acestor inventii salariale. Sau aici a functionat la cote maxime eternul blat mioritic intre controlori si cei care trebuiau controlati.

Un rol distructiv l-au jucat in aceasta speta consiliile de administratie, care, in loc sa supravegheze la buna desfasurare a activitatilor in structura pe care o au in responsabilitate, au fost sursa tuturor abuzurilor salariale. Avand in componenta oameni fara niciun fel de pregatire, combinatori, numiti politic, au fost preocupati doar de propria bunastare cu atitudinea "pro japca". Au fost apreciati de partide, indeosebi, pentru capacitatea extractiva, de a aduna bani in folosul acestora. Aici, in consiliile de administratie, se afla sursa tuturor relelor: si-au votat sporuri care de care mai nastrusnice( sporul de "femeie"!), majorari infricosator de nemeritate, indemnizatii, beneficii salariale incredibile. De curand, in cateva consilii de administratie, membrii acestora si-au majorat indemnizatiile de doua pana la cinci ori, sfidand orice regula de bun simt. Iar despre legarea acestor salarii de performanta, nici vorba.

Curtea de Conturi, despre care se spune ca este "libero-ul" bugetului si Ministerul Finantelor sunt institutii cu roluri bine definite in ceea ce priveste reglementarea si supravegherea cheltuielilor publice. Trebuiau sa intervina cu precizari acolo unde legea salarizarii lasa loc la interpretari. Sau trebuia sa intensifice controalele, erau suficiente motive anuntate in presa despre ceea ce se intampla in domeniul salarizarii din sectorul de stat. Ambele institutii trebuiau sa raspunda la intrebarea : "Sunt legale aceste salarii nejustificat de mari? Aceste institutii nu au fost in masura sa intervina pentru a stopa sau clarifica acest festin salarial. E posibil sa fi fost depasite de amploarea fenomenului si de viteza cu care acesta s-a desfasurat.

Care sunt consecintele acestui festin salarial? In primul rand a contribuit la crearea unui crah bugetar fara precedent in istoria post decembrista. In al doilea rand a dus la prabusirea increderii in institutiile statului. In al treilea rand contribuabilul se simte, din nou, tras pe sfoara si pus in situatia de a plati dezmatul salarial din administratia publica. In al patrulea rand statul ofera un exemplu negativ in ceea ce priveste capacitatea lui de a gestiona, in mod echitabil, resursele financiare.

Dar. A mai aparut o problema. De curand Curtea Constitutionala, printr-o decizie, a pus frana transparentizarii veniturilor( stop leaks-ul!) din domeniul public, ceea ce insemna ca nu vom mai avea acces la astfel de informatii.

Interventia vicepremierului prin care ii roaga pe cei care si-au umflat indemnizatiile, sa le reduca cu un procent de 20%, este, de fapt, o forma prin care guvernul isi recunoaste incapacitatea si neputinta de a gestiona, in mod responsabil, finantele tarii.

Un proces de audit ar aduce multe clarificari in ceea ce priveste nivelul haosului salarial din domeniul administratiei publice. Indiferent de rezultatul auditului este nevoie de un proces de indreptare si responsabilizare in ceea ce priveste cheltuirea banului public.