Opinii

Dupa mai bine de un an, am terminat de citit una dintre cele mai interesante carti de geopolitica (848 de pagini) care mi-au trecut prin fata ochilor - Confidentele unui ambasador sovietic la Washington -, o carte de memorii scrisa de Anatoli Dobrinin, cel care, timp de 27 de ani, i-a reprezentat pe sovietici in Statele Unite. A fost numit ambasador de Hrusciov in 1962, cand avea 43 de ani, pe vremea lui Kennedy, tocmai cand incepea razboiul rachetelor din Cuba. A prins sase presedinti americani si s-a reintors la Moscova pe vremea lui Gorbaciov, cand la Casa Alba venise George W. Bush. De altfel, el a fost retras de la post de Gorbaciov, care voia sa schimbe liniile - o retragere pe care Anatoli Dobrinin a considerat-o o greseala si, de aceea, in ultimul capitol al cartii il face praf pe celebrul lider sovietic, care, prin Perestroi-ka lui, a determinat caderea imperiului sovietic, pierderea puterii si influentei URSS in lume si pierderea influentei asupra tuturor statelor foste comuniste, incepand cu Germania Democratica - RDG - si pana la Romania.

Kremlinul nu a uitat niciodata ca i-a fost luata si a pierdut influenta in fostele tari comuniste si, de aceea, va face tot posibilul sa o recupereze, chiar daca va trebui sa apeleze la razboi. Iar Ucraina este primul pas. Retragerea militara ordonata de Gorbaciov din fostele tari comuniste si, in special, din Ger-mania de Est a fost o greseala de neiertat din perspectiva lui Anatoli Dobrinin - mai ales ca liderul soviet-ic nu a obtinut altceva decat bani (si aceia mult prea putini, care nu au fost suficienti pentru a acoperi criza din Rusia si din fostele tari parte a URSS) si un premiu Nobel, care i-a satisfacut doar orgoliul lui Gorbaciov.

Daca as fi citit aceasta carte acum cinci ani, inainte sa izbucneasca razboiul din Ucraina, poate ar fi trecut neobservata. Dar, in lumina razboiului, in lumina a ceea ce se petrece acum, cand noul lider amer-ican Donald Trump vrea sa schimbe, cel putin pana acum, doar prin retorica, politica interna a NATO, prin lumina evenimentelor aparute odata cu prabusirea URSS, cartea are o alta semnificatie. Romania a avut un noroc fabulos, a avut o fereastra unica in toata istoria ei, pentru ca a putut sa intre in NATO in 2004 si in Uniunea Europeana in 2007. Aceste decizii au fost luate la inceputul anilor 2000, atunci cand Rusia era slaba din punct de vedere economic, social, politic si geopolitic. Daca ar mai fi durat cativa ani, odata cu venirea lui Putin la Kremlin, noi nu am mai fi intrat in NATO, pentru ca rusii nu ar fi fost de acord, asa cum Putin nu a fost de acord in 2008 cu extinderea NATO pana la granita Rusiei prin includerea Ucrainei. De aceea Putin a venit la Bucuresti, in 2008, la reuniunea NATO si i-a amenintat pe George W. Bush, presedintele american, si pe Angela Merkel, cancelarul german, ca o eventuala acceptare a Ucrainei in NATO va declansa un razboi. Daca aceste amenintari ar fi fost facute cu cativa ani in urma, nici Romania nu ar fi intrat in NATO si ar fi ramas sub influenta rusilor. Episodul Ucraina de la reuniunea NATO de la Bucuresti, celebra masa la care au stat Bush, Putin, Angela Merkel, Basescu, la Athenee Pal-ace, este descris si de Angela Merkel in cartea ei, Libertate.

Pentru generatia mea, a decreteilor, intrarea in NATO si in Uniunea Europeana a fost un lucru extraordi-nar, care ne-a schimbat cariera profesionala si viata sociala. Pentru generatia bunicilor si a parintilor, care au ramas in tara, NATO si Uniunea Europeana nu prea au insemnat mare lucru, pentru ca anii trecusera peste ei, caderea comunismului si anii '90 au fost cumpliti, nu le-a adus nimic bun si nu mai puteau sa beneficieze in cariera de schimbarile care s-au intamplat. Erau deja la pensie. Dar, pentru ca timpul nu sta in loc, nu se opreste la noi, au venit alte generatii care s-au trezit deja in NATO si Uniunea Europeana, nu au mai avut nevoie de viza pentru iesirea din tara, au beneficiat din plin de investitiile straine, de cresterea salariilor din Romania, de cresterea puterii de cumparare. Asa ca, pentru ei, NATO sau Uniunea Europeana nu au aceeasi semnificatie. Poate de aceea multi sunt fascinati de alte cuvinte, de o alta retorica, care mizeaza pe suveranism, populism, nationalism etc. Dar nu numai ei.

Este greu de inteles, cand te asezi la o masa deja pusa de altii, cu sushi, avocado, burgeri, gelato, cafea de specialitate, ce semnificatie are securitatea adusa de NATO. Nu explicita, ci implicita. Aproape toate investitiile straine care au determinat cresterea economica a Romaniei si recuperarea decalajelor fata de UE au venit in Romania datorita umbrelei NATO si a Uniunii Europene. Multi sunt beneficiarii unor salarii de peste 1.000/2.000 de euro pe luna datorita acestei umbrele.

Pentru noi, generatia decreteilor, pierderea acestei umbrele, pierderea securitatii adusa direct si indirect de americani, pierderea banilor de la Uniunea Europeana ar fi o catastrofa. Dar pentru generatiile de di-naintea noastra, pentru care tranzitia nu a insemnat mare lucru, ci dimpotriva, pentru generatiile de dupa noi, care vor sa experimenteze, ar fi o revansa si un alt experiment, o alta experienta. Nu stiu cum se vor desfasura evenimentele, mai ales in lumina retoricii lui Donald Trump, mai ales a noii administratii de la Casa Alba, nu stiu cum se va termina razboiul din Ucraina, nu stiu ce intelegere vor face americanii si rusii, nu stiu daca Europa va reusi sa stranga randurile in fata acestor schimbari, pentru care nu este pregatita, dar sper ca norocul/vremurile sa tina in continuare cu noi, iar evenimentele pe care le traim acum intern sa fie doar un simplu episod.

Daca generatia mea, a decreteilor, a fost prima si principala beneficiara a NATO si UE, noi ce lasam mai departe?

cristian.hostiuc@zf.ro