Opinii

Titlul mai elaborat trebuia de fapt sa fie "A te comporta ca o piata emergenta versus una dezvoltata" si introduc aici o distinctie importanta intre a fi structural o tara emergenta si a te comporta precum un conducator al unei tari emergente. Astfel, spre exemplu, din punct de vedere structural, Statele Unite ale Americii sunt o tara dezvoltata, daca nu cea mai dezvoltata din lume, in vreme ce Romania este o tara emergenta, aflata in plina dezvoltare economica, in care exista institutii si piete functionale, dar care inca nu au capatat suficienta maturitate si autoritate pentru a se putea compara cu institutiile unui stat dezvoltat. Indiferent insa de caracteristica structurala a unei tari, ceea ce distinge comportamentele de piata dezvoltata versus una emergenta sunt riscurile de natura politica, juridica si economica, care sunt cu un ordin de magnitudine mai mari in cazul celei din urma. Aceste riscuri apar in contextul fragilitatii si/sau fragilizarii institutiilor care poate surveni fie datorita exercitarii unui exces de putere politica discretionara, fie, dimpotriva, datorita unei autoritati politice cu credibilitate si reprezentativitate reduse, respectiv prezentei unei instabilitati politice care debiliteaza capacitatea institutiilor de a impune domnia legii. In ambele cazuri rezultatul este un context economic putin predictibil, in care un investitor se poate astepta la mult mai multe surprize neplacute care sa-i afecteze planurile de afaceri decat in cazul in care s-ar apuca de afaceri intr-un stat dezvoltat. E adevarat, un astfel de mediu mai impredictibil e si unul care creeaza oportunitati de castiguri mai substantiale pentru investitori, insa doar pentru cei mai curajosi si cu un apetit de risc mai ridicat.

Ei bine, evenimentele din ultima perioada ne-au adus in situatia de a trasa o paralela, neverosimila altadata, intre comportamente de tip piata emergenta ale Statelor Unite ale Americii si, respectiv, ale Romaniei. Cum pot sa imi permit o asemenea erezie, va intrebati? Simplu, pentru ca nu o fac eu, ci o deduc din reactiile investitorilor in urma deciziilor luate de politicieni. Aceste decizii influenteaza perceptia de risc a investitorilor, insa in mod diferit in cazul unui comportament specific unei piete emergente, fata de unul specific unui piete dezvoltate. In cazul celei din urma, o evolutie de natura economica nefavorabila, care duce la cresterea riscurilor economice va fi in general disociata de tara unde se petrec evenimentele, determinand reorientarea plasamentelor financiare dinspre activele mai riscante (sa zicem actiuni) catre unele cu risc mai scazut (sa zicem titluri de stat) din aceeasi tara, dar si dinspre investitii in strainatate catre investitii in cadrul statului dezvoltat cu pricina. In acest caz, rezultatul e o scadere a cotatiilor actiunilor, coroborata insa cu o crestere a cotatiilor titlurilor de stat si adesea cu o apreciere a monedei statului dezvoltat. In cazul unui comportament de piata emergenta, insa, o evolutie economica nefavorabila e mai probabil sa fie asociata cu tara unde apare socul si cu politicienii acesteia, ducand tot la cresterea riscurilor economice, percepute insa de aceasta data ca riscuri de tara. Din acest motiv, reorientarea plasamentelor financiare dinspre activele mai riscante (actiuni) nu se va face catre instrumente cu risc scazut (titluri de stat) din aceeasi tara. Ba mai mult, titlurile emise de statul cu comportament de piata emergenta vor fi ele insele percepute ca riscante, investitorii incepand sa le evite, reorientandu-se, la fel ca si in cazul actiunilor, catre plasamente in alte tari, sau cel putin in alte monede. Rezulta in acest caz o scadere concomitenta a cotatiilor de pret ale actiunilor, ale titlurilor de stat si ale monedei statului in cauza.

Exact acest lucru l-am vazut petrecandu-se in cazul SUA imediat dupa anuntul din 2 aprilie al Presedintelui Trump privind introducerea unor tarife de import "reciproce" la niveluri punitive (vezi Graficul 1). Aceasta masura pare sa fi fost perceputa de investitori nu numai prin prisma unor efecte economice negative (incetinirea cresterii economice si cresterea inflatiei) sau a unei simple schimbari de strategie economica, ci si ca o greseala grosolana de politica economica, specifica unui comportament de piata emergenta. Dovada in acest sens sunt, pe de o parte, marturiile multor investitori si economisti care au acuzat nu atat natura masurii, cat mai ales magnitudinea neverosimila a tarifelor, maniera neprofesionista a anuntarii acesteia si mesajele contradictorii ulterioare anuntului, dar, pe de alta parte, si faptul ca pietele celor trei clase de active americane s-au stabilizat sau chiar relansat la unison imediat ce au aparut primele semnale de retragere si de atenuare a masurilor de catre administratia noului Presedinte american. Practic, incepand din 9 aprilie si pana in prezent, pare ca suntem intr-un scenariu in care toata lumea stie ca Trump vrea sa negocieze pornind de la acele niveluri punitive de tarife, cautand diverse modalitati prin care sa poata transforma narativa tarifelor drept o poveste de succes nu doar pe termen lung (asa cum a "vandut" introducerea lor in primele zile de mandat), ci si pe termen scurt, respectiv pana la expirarea termenului de 90 de zile de prorogare a introducerii majoritatii tarifelor asa-zis reciproce. Probabil ca tocmai datorita constientizarii acestui scenariu inclusiv de catre partenerii de negociere a acordurilor de comert international, puterea de negociere a lui Trump a scazut, ceea ce demonstreaza ca Presedintele american si-a supraevaluat cartile de joc, lucru de altfel specific tocmai unui leader autoritar de tara emergenta si mai putin leaderului, obiectiv vorbind, celei mai puternice tari din lume.

Daca in cazul episodului tarifar al SUA de la inceputul lunii aprilie investitorii par sa fi penalizat excesul de zel si aroganta administratiei republicane fata de restul lumii, la distanta de o luna a venit pare-se randul Romaniei sa intre in colimatorul investitorilor. De aceasta data, problema este alta, si anume aceea a spectrului instabilitatii politice care pare sa se fi instalat dupa primul tur al alegerilor prezidentiale din luna mai, oarecum in continuarea episodului electoral care a generat volatilitate pe piata locala in luna noiembrie a anului trecut. De mentionat ca instabilitatea politica de sine statatoare, tradusa prin dificultatea formarii unei majoritati parlamentare, nu reprezenta nici atunci si nu reprezinta nici acum un risc specific de tara emergenta, dar ea se metamorfozeaza intr-un astfel de risc daca este asociata, precum in cazul Romaniei, cu un derapaj bugetar ce necesita a fi corectat cat mai curand si finantat in buna masura din surse externe 1. Dincolo de evaluarile noastre, simptomul identificarii unui comportament de piata emergenta, respectiv a cresterii riscului de tara este dat, ca si in cazul american aminitit mai sus, de deprecierea concomitenta a cotatiilor actiunilor si titlurilor de stat romanesti (denominate in lei, dar si in valuta), precum si a monedei nationale - o noutate fata de situatia de anul trecut si un contrast puternic fata de stabilitatea cursului din toata perioada inflationista a anilor 2021-2024 (vezi Graficul 2).

Din pacate, in cazul Romaniei, imbunatatirea perceptiei de risc de tara care sa duca la o stabilizare a pietelor celor trei tipuri de active nu se poate rezolva printr-o corectie rapida de strategie de politica economica, precum in cazul politicii de tarife a SUA. Asta pentru ca, in lipsa unui guvern si a unui program guvernamental detaliat care sa adreseze problema deficitului bugetar, suntem momentan intr-un hiatus de strategie macroeconomica care va dura cel putin pana la alegerea noului Presedinte, care va avea probabil un cuvant important de spus despre directiile strategice viitoare. In acelasi timp, insa, ca si in cazul tarifelor americane, constrangerile financiare si de imagine se manifesta deja si in cazul Romaniei, ele fiind chiar mai stringente in contextul in care functionarea statului in context de deficit necesita finantare permanenta de pe pietele financiare, iar costurile si, mai ales, disponibilitatea acestei finantari reprezinta un barometru crucial pentru deciziile viitoare de politica economica, ajungand cel mai probabil sa cenzureze caile de actiune neconforme cu stabilitatea financiara a tarii. Practic, noul guvern, oricare ar fi el, va descoperi ca persistenta intr-un comportament de tara emergenta, perceputa ca atare de investitori si penalizata prin lipsa cererii sau chiar vanzarea de active romanesti, va determina cresterea si mai ampla a primei de risc de tara si, implicit, a costurilor, dar si dificultati majore de finantare a cheltuielilor curente ale statului. De aceea, recomandarea pentru oricine va prelua fraiele economiei romanesti si ale bugetului national este ca, in ciuda posturii structurale de tara emergenta a Romaniei, dar si in sprijinul incurajarii unei cresteri economice accelerate specifice unei tari emergente, noua administratie centrala sa adopte un comportament de administratie a unui tari dezvoltate. Asta inseamna respectarea statului de drept, a institutiilor democratice, dar si a independentei institutiilor specifice guvernantei economice a unui stat dezvoltat (cum ar fi BNR, ASF, Consiliul Concurentei, ANPC, ANRE, etc.), precum si implementarea unei responsabilitati fiscale reale, prin care orice masura fiscala sau bugetara sa fie adoptata doar dupa identificarea si implementarea surselor explicite de finantare.