Opinii

Din februarie 2022 se vorbeste in Uniunea Europeana despre aparare cum nu s-a mai vorbit de multa vreme pe batranul continent. Din ianuarie 2025 se vorbeste chiar mai mult. Nu este un subiect usor, pentru ca in spatele cuvantului "aparare" se afla de fapt multe alte nuante.

Industria de aparare. Mai mult ca sigur ca parintii si bunicii generatiilor post-comuniste le-au povestit copiilor si nepotilor macar o data anecdota despre Uzina Mecanica din Cugir (astazi Fabrica de Arme Cugir), de unde daca furai pe bucati o masina de cusut si incercai sa o asamblezi acasa iesea o mitraliera Kalasnikov.

Era mai bine sa nu ne reamintim nici unul dintre noi de acest gen de anecdote, dar iata, vremurile se schimba, Uniunea Europeana pune pe masa 800 de miliarde de Euro pentru inarmare, se cheama ReArm Europe.

Inainte de 1990 exista in Romania un fel de planificare rudimentara a industrializarii, inclusiv pentru industria de aparare. Se incerca strategizarea, prioritizarea, auto-suficienta, industrializarea pe lantul materiilor prime, etc. Iata, revenind la Cugir, anecdota pleaca de la un adevar care avea legatura cu o anume planificare, barbatii lucrau in fabrica de armament, unde munca era periculoasa si grea, in vreme ce femeile lucrau in fabrica de masini de cusut.

Inainte de 1990 industria de aparare era industrie strategica, se construisera multe fabrici, uzine si combinate care livrau armament, era cerere mare la export. Existau 20-25 de fabrici, uzine si combinate care produceau armament, asadar probabil ca cei 11 candidati la fotoliul de la Cotroceni vor stii sa enumere inca patru pe langa cea arhicunoscuta de la Cugir.

Dupa 1990, la fel ca restul industriilor, domeniul s-a destramat. Din fericire, daca se poate spune asa, nefiind plasate in centrele urbane importante, fabricile, uzinele si combinatele de aparare n-au fost demolate ca sa lase in locul lor malluri, ansambluri de blocuri sau cladiri de birouri. Din nefericire insa, industria de aparare a avut aceeasi poveste trista ca multe alte ramuri industriale, proprietatea a trecut din mana in mana, activele nu au ajuns la investitori strategici si s-au degradat, au fost facute putine investitii, resursa umana specializata si calificata a plecat din tara iar sistemul de invatamant nu a produs o noua generatie de specialisti. Romarm a salvat ce s-a mai putut - poate ca cele 16 sucursale ramase in subordinea companiei de stat sa poata fi incluse in proiectul ReArm Europe.

Daca dati o cautare si cititi istoricul companiilor de aparare din Romania, poate o sa intelegeti de ce sunt suparat atunci cand vorbesc despre dezindustrializare. Fabrici, uzine si combinate cu o vechime unele de peste 100 de ani - fabrica de la Cugir si-a inceput activitatea in 1946, unitati cu traditie, infiintate de regi ai Romaniei, cu zeci de mii de angajati - nu mai au nimic din fala de odinioara. Industria de aparare, la fel ca multe alte ramuri industriale, s-a naruit. In alte tari industria de aparare aduce miliarde si miliarde la buget.

Este greu sa ne imaginam o economie competitiva fara o industrie strategica competitiva, fabrici, uzine si combinate cat vezi cu ochii. Dar pentru asta este nevoie de o guvernare impecabila pentru urmatorii 10 ani care sa genereze o adevarata cultura, cu tot ceea ce inseamna asta, in ce priveste reindustrializarea ramurilor strategice, mancare, chimie, energie si aparare. Ar trebui sa fie simplu, specialistii din IT sustin ca la dezvoltarea productiei industriale vor contribui din plin automatizarea, tehnologizarea si digitalizarea.

Revin la intrebarea din titlu, provocarea pentru cei 11 candidati pentru sefia de la Cotroceni, cel care va castiga va deveni si seful CSAT, iar asta intr-o lume extrem de complicata. Stiti sa numiti cinci fabrici, uzine sau combinate de aparare din Romania?