Opinii

Romania traverseaza, poate mai mult ca oricand, o criza profunda de incredere si de directie. Criza nu este doar una electorala, sociala sau economica. Este o criza de responsabilitate - si una dintre cele mai mari vinovatii o poarta formele organizate ale societatii civile: patronate, sindicate, camere de comert, uniuni profesionale, organizatii academice si neguvernamentale.

De ce sunt ele vinovate? Pentru ca au abdicat de la misiunea lor esentiala.

Fiecare organizatie, prin statut, isi asuma ca reprezinta interesele membrilor sai. Dar, in realitate, prea putine mai indeplinesc acest rol. Nu propun politici publice. Nu formuleaza prioritati legislative. Nu monitorizeaza activitatea institutiilor statului. Nu utilizeaza instrumentele democratice de presiune, avertizare si sanctionare atunci cand decidentii politici derapeaza de la angajamentele lor.

Responsabilitatea ignorata: intre Constitutie si tacere

Conform Constitutiei Romaniei, organismele consultative precum Consiliul Economic si Social (CES) ar trebui sa fie spatiul institutional in care vocea societatii civile rasuna in fata Guvernului si Parlamentului. In realitate, CES isi indeplineste doar formal atributiile. Avizele sale sunt vagi, lipsite de impact, iar structura de reprezentare este adesea disfunctionala.

Patronatele - absente din economia reala

Desi ar trebui sa joace un rol fundamental in dialogul social, patronatele romanesti au dezamagit constant. Lipsa de viziune, leadership-ul improvizat, disparitia din spatiul public si tacerea in fata deciziilor guvernamentale esentiale (de la fiscalitate la educatie tehnologica) sunt simptome ale unei prabusiri institutionale lente, dar constante. In multe cazuri, patronatele au fost reduse la simple mecanisme de legitimare formala, nu de reprezentare activa.

Sindicatele - relicve ale unei epoci apuse

Cu lideri "eterni", cu o retorica ancorata in anii '90 si cu o lipsa cronica de initiativa legislativa, sindicatele au pierdut contactul cu realitatea muncii moderne. In loc sa fie gardienii demnitatii in munca, au devenit adesea complici ai unui sistem care ignora sanatatea mintala la locul de munca, munca precara sau exploatarea tinerilor. Niciun proiect coerent pentru o legislatie a muncii adaptata secolului XXI nu a fost generat de aceste structuri.

Structurile academice si organizatiile civice - elitele tacerii

Universitatile, academiile si asociatiile profesionale au preferat, in mare parte, tacerea confortabila in fata marilor probleme ale Romaniei. Reforma educatiei, autonomia universitara, dreptul la informare sau etica cercetarii au fost tratate ca subiecte interne, nu ca teme publice. Cat despre ONG-urile de tip watchdog - sunt prea putine, prea slabe si prea izolate pentru a compensa pasivitatea marilor structuri reprezentative.

Dar de ce aceasta tacere?

Este nevoie de o analiza serioasa a cauzelor profunde:

￢ Capturarea institutionala a multor structuri de catre interese politice sau economice; ￢ Lipsa de profesionalizare si de formare continua in advocacy, leadership si comunicare publica; ￢ Dependenta de finantari fragile, adesea directionate spre proiecte punctuale, nu spre constructia de institutii solide; ￢ Eroziunea increderii cetatenilor in aceste structuri, cauzata de ani de inactiune si inconsecventa.

Comparatii necesare: cum functioneaza societatea civila acolo unde democratia e vie

￢ In Germania, camerele de comert au putere de initiativa legislativa si monitorizeaza aplicarea reglementarilor. Nu sunt doar observatori - sunt actori de sistem. ￢ In Franta, sindicatele si patronatele negociaza direct cu Guvernul reformele din educatie si munca, iar CES-ul are influenta reala. ￢ In Tarile Nordice, organizatiile neguvernamentale participa la elaborarea bugetelor locale si nationale, printr-un dialog social real si institutionalizat.

Alegerile prezidentiale - simptomul unei boli mai vechi

Actuala criza politica, in care cetatenii se simt prinsi intre populism si tehnocratie fara suflet, este si rodul absentei unui arbitru credibil in societate. Daca societatea civila ar fi activa, profesionista, implicata, ea ar fi oferit o alternativa morala si intelectuala. Ar fi tras semnale de alarma, ar fi propus agende coerente, ar fi incurajat un vot informat. Nu a facut-o.

Romania are nevoie de o societate civila care isi aminteste ca este o forta, nu o formalitate

Nu mai putem astepta ca "politicienii sa se schimbe". Schimbarea trebuie sa inceapa de la cei care pretind ca ne reprezinta in afara Parlamentului. Patronatele, sindicatele, organizatiile civice trebuie:

￢ Sa-si regandeasca misiunea; ￢ Sa-si profesionalizeze activitatea; ￢ Sa se conecteze cu cetatenii reali si problemele lor; ￢ Sa devina gardieni ai democratiei si watchdogi ai decidentilor.

Concluzie: responsabilitatea este partajata, dar societatea civila organizata are cheia redresarii

Cata vreme aceste structuri nu isi asuma rolul constitutional si social, Romania va ramane o democratie incompleta, vulnerabila in fata abuzurilor, manipularii si deciziilor luate in spatele usilor inchise. E timpul ca societatea civila sa se trezeasca. Pentru ca fara ea, nu vom avea nici democratie reala, nici stat functional, nici viitor.

Radu Nicosevici este presedintele Academiei de Advocacy.