Opinii

In cadrul Uniunii Europene, nu stiu sa existe o separare institutionala clara intre entitatile care administreaza acumularea contributiilor si cele care efectueaza plata pensiilor. In toate statele membre cu sisteme de pensii private dezvoltate, acelasi administrator - fie ca este un fond de pensii sau o companie de asigurari - gestioneaza intregul parcurs al contribuabilului: de la colectarea si investirea contributiilor, pana la plata sumelor acumulate, sub forma unor prestatii la momentul pensionarii. Separarea celor doua functii nu este o practica uzuala si, in lipsa unor motive temeinice, o astfel de abordare ar reprezenta mai degraba o complicatie artificiala decat o solutie eficienta.

In expunerea de motive a proiectului de lege nu se regaseste o justificare convingatoare care sa explice nevoia infiintarii unei entitati noi si nici nu sunt oferite date privind beneficiile concrete ale unei astfel de masuri. Dimpotriva, din modul in care este redactat proiectul, se poate interpreta ca se urmareste o reforma structurala fara o baza legala solida si fara o fundamentare economica riguroasa.

Se motiveaza schimbarea legii invocand o recomandare a Grupului de Lucru pentru Pensii Private al Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica, dar citind expunerea de motive constat ca acesta nu a recomandat Romaniei infiintarea unei noi institutii care sa se ocupe exclusiv de plata. Dimpotriva, singura recomandare prioritara formulata de acest for este adoptarea unei legislatii care sa defineasca si sa structureze in mod coerent optiunile de alocare a sumelor acumulate pentru finantarea pensionarii. Altfel spus, Romania este indemnata sa clarifice faza de plata (decumulare), nu neaparat sa creeze noi structuri administrative. Functionarea sistemelor europene se bazeaza pe coerenta si eficienta institutionala, iar suprapunerea sau separarea nejustificata a unor atributii risca sa genereze costuri administrative inutile, confuzie in randul participantilor si dificultati de supraveghere si reglementare.

Referitor la schimbarea modalitatii de efectuare a platilor, trebuie reamintit un principiu fundamental de drept, care sta la baza oricarui sistem juridic echitabil: regulile jocului nu se schimba in timpul jocului. Persoanele care au contribuit timp de 15 sau 20 de ani la sistemul de pensii private au facut-o in baza unei legislatii clare, care stabilea cine le gestioneaza contributiile si cine le va plati pensia. O eventuala schimbare a acestui cadru, fara o motivare transparenta si fara consultarea reala a participantilor, adanceste lipsa de incredere a populatiei in clasa politica si in intregul sistem de pensii (diversificat de "special") si ar putea ridica inclusiv probleme de constitutionalitate, insa este nevoie de o analiza atenta a propunerii pentru a ma exprima in acest sens. Cert este ca o asemenea modificare trebuie pusa in discutia publicului un termen mai mare pentru a se putea obtine mai multe puncte de vedere astfel incat sa fie adoptata cea mai potrivita solutie pentru romani.

La nivel european, platile din pensiile private se realizeaza, in mod obisnuit, prin trei mecanisme principale. Prima varianta este plata sub forma de anuitate, adica prin sume lunare fixe, care asigura un venit constant pe intreaga durata a vietii beneficiarului. Acest model ofera siguranta si predictibilitate. Exista riscul ca, in cazul unui deces prematur, restul activului acumulat sa ramana neutilizat, insa trebuie analizat ce anume exact s-a propus. A doua varianta utilizata in UE este retragerea integrala a sumei acumulate, cunoscuta sub denumirea de lump sum, care ofera libertate totala beneficiarului in utilizarea banilor, dar implica si riscul epuizarii rapide a fondurilor si, implicit, o lipsa de protectie financiara pe termen lung. Cea de-a treia forma este o solutie intermediara, in care o parte din bani este retrasa imediat, iar restul este convertit in plati lunare. Aceasta formula combinata incearca sa echilibreze nevoia de flexibilitate cu cea de siguranta, dar necesita un cadru juridic clar si instrumente financiare bine adaptate. Nu exista un adevar absolut, vorbim de o politica de stat ce trebuie adoptata in functie de obiectivele pe termen lung si de specificul fiecarei populatii.