Cum ajungi celebru pe YouTube?

Dacă ne gândim la sursa noastră permanentă de informație ca la un copac al informației, putem spune că, în afară de toate nimicurile din lume, există pe crengile sale şi fructe ale paradisului: de la interviuri cu scriitori ce te fac să descoperi dimensiunile nebănuite ale literaturii, până la studii pertinente şi scheme care îţi explică în detaliu cum să construieşti corect un stup de albine.

Homo interneticus are deci lumea la degetul mic şi poate afla câte ceva despre orice i-ar trece prin minte. Iar mintea noastră zburdă nestingherită pe plaiurile vizuale, la recomandările prietenilor: un link într-un mail sau în fereastra de WhatsApp e un bilet gratuit spre un spectacol de câteva minute. Aceste câteva minute filmate şi de impact, astfel încât să genereze efectul de buzz, alcătuiesc ceea ce se numeşte, în domeniu, un viral. Ironia din spatele denumirii ascunde curiozitatea ancestrală, dublată de nevoia contemporană de distracţie. Aşa ne cufundăm în marea de filmuleţe comice, stupide, drăguţe, de un ha ha sau de cinci hohote.

Ca să ajungă celebru, un filmuleţ are nevoie de un ceva anume care să anime mulțimi de vizitatori ce admiră sau contrazic cele văzute: să fie cu animăluțe simpatice, cu oameni care cad sau care se izbesc de toate cele, cu bâlbe savuroase, furnizate în special de televiziuni și, bineânțeles, satiră politică.

Am încercat o succintă clasificare a filmuleţelor, dar categoriile pot fi nelimitate, având în vedere că un viral poate răsări din orice domeniu.

Ce-ar trebui să ştim ca să realizăm un viral?

Sfaturile le aflăm tot din filmuleţele de pe YouTube care ne explică ecuaţiile din spatele unui viral. Personaje drăgălaşe, durată scurtă şi ceva de impact. Poate fi o poantă sau ceva nemaivăzut. Să fie scurt şi la obiect, să conţină aluzii, să-i atragă imediat pe oameni.

Multe dintre aceste reţete au un umor involuntar intrinsec, pentru că apelează la aceleaşi argumente pe care le folosesc şi cărţile oamenilor de afaceri ce scriu invariabil sfaturi despre cum să faci primul milion de dolari. Cel în euro este puţin mai dificil de făcut. Banalităţile învelite în poleiala consultanţei pot atrage o mulțime, dar un viral care depăşeşte recorduri, este greu de inventat.

De cele mai multe ori, efectul apare spontan, ceea ce nu este neapărat ciudat, având în vedere că filmuleţele sînt ca niște bărcuţe pe o mare digitală în aşteptarea vântului viral.

Partea frumoasă e că oricine poate deveni autorul unui viral: un telefon şi un porumbel care mănîncă îngheţată vor face minuni. Să presupunem că ai dat lovitura, ce te aşteaptă acum?

Cu ce te mai alegi de pe urma unui viral?

• Cartea Recordurilor
T-Series (cel mai mare companie de producție de muzică din India) și PewDiePie ( un youtuber suedez, primul după numărul de abonați care nu are un canal deținut de o corporație) au avut un concurs prin care să stabilească cine va ajunge să aiba 100 de milioane de abonați. Canalul din India l-a depășit pe celebrul gamer și a ajuns în Cartea Recordurilor.
 
• South Park
Celebrul serial de desene animate a pornit de la unul dintre primele virale. Un filmuleţ realizat de cei doi creatori a stârnit un buzz suficient de puternic pentru a demara o colaborare cu Comedy Central. E de notat şi că serialul a dedicat un episod viralelor: „Canada în grevă“, în care starurile viralelor de pe YouTube ajung să se măcelărească reciproc pentru dolarii „teoretici“ obţinuţi din vizualizări. Dincolo de umorul sadic, marcă înregistrată a serialului, ajungem la o realitate interesantă: deşi uneori mai populare decât alte emisiuni ce-şi trag seva din rating-uri, filmuleţele nu obișnuiau să aducă bani creatorilor lor, mediul nefiind suficient de matur pentru a-i susţine pe eventualii comici. În zilele noastre YouTuberii celebri câștigă milioane de dolari anual. Pentru cei interesați de cât pot câștiga, iată un calculator de venituri. 

Celebritatea câştigată de realizatorii de virale se traduce prin scurte momente de glorie internetică şi doar puţini dintre ei îşi pun talentul sau creativitatea la contribuţie pentru a ajunge mai departe. Rămân filmuleţele, fire de nisip ce reflectă o lume întreagă – ca să-l cităm, puţin câş, pe William Blake.